Simionescu şi Spinei la sfatul înţelepţilor (pamflet)

Satiră cu ștaif

Iaşul începe să-şi merite titulatura de centru academic. În urma alegerilor de săptămâna trecută, capitala moldavă a reuşit să obţină două locuri din cele patru de vicepreşedinţi ai Academiei Române, în persoana profesorilor Bogdan Simionescu şi Victor Spinei. Astfel, deşi a pierdut competiţia pentru fotoliul de preşedinte, Simionescu rămâne la vârful forului academic. Doctor în ştiinţe chimice, omul de ştiinţă ieşean îl va avea alături pe Victor Spinei, istoric şi arheolog de renume. Cărţile fiind deja făcute, celor doi nu le-a rămas decât să-şi savureze victoria la o mică şuetă în bufetul bibliotecii.

Profesorul Bogdan Simionescu: ca inginer chimist şi academician, vă spun că, în viaţă, nu trebuie să vezi jumătatea plină a paharului, ci să o guşti

Bogdan Simionescu: Dragă Victore, permite-mi să-ţi fac cinste cu un strop, poate doi, din vinul casei universitarilor. Până când distinsul nostru ospătar îşi va duce la bun sfârşit sfertul academic al întârzierii la luarea comenzii, ia să scot eu vesela pe care o port peste tot în lume. Uite, propun să bem din aceste splendide pahare Berzelius.
Victor Spinei: Mulţumesc, distinse coleg! Ca întotdeauna, nu cobori deloc ştacheta academică. Sper ca vinul care se bea aici să fie vechi precum viile lui Burebista, altfel nu m-aş simţi deloc în largul meu.

Dacă nu va fi aşa, mă duc în bucătărie şi prepar imediat un vin pe cinste. La experienţa mea de chimist, pot să-ţi fac un Dom Perignon în doi timpi şi trei eprubete.
Nu, mulţumesc, prefer să beau din ce aduce băiatul. Nu mai eşti nici tu prea tânăr, aşa că ai fi în stare să încurci atomii între ei şi ne mai trezim cu cine ştie ce bombă chimică. Istoria a consemnat astfel de evenimente în care nişte savanţi s-au jucat cu fisiunea dintre vin şi bere şi a ieşit o mare mahmureală mondială.

Ăsta e cusurul vostru, al istoricilor, aveţi impresia că istoria se repetă. Dar fie, dacă nu vrei să asişti la experimentul meu, n-ai decât să bei poşirca ăstora.
Ah, uite că tocmai a venit şi vinul mult aşteptat. Îţi dai seama, la vechimea lui de patruzeci de ani, am mai adăugat şi ora academică a chelnerului. Hmm, foarte bun! Are un buchet interesant, o aromă de mucegai din mormântul lui Tutankamon şi un iz de igrasie specific tunelurilor dacice din Bucegi.

Mda, merge, hai să-ţi fac pe plac. Deşi eu i-aş mai fi pus o picătură de acid, pentru a-l face oleacă mai sprinten. De altfel, cred că voi mai lua o sticlă. Vreau s-o fac cadou distinsului preşedinte Pop, cu o frumoasă formulă chimică pe care o va descoperi abia la un set complet de analize, hihi!
Bravo, elegant, ca de obicei! Şi acum, hai noroc! Vorba aia, să nu ne formolizăm!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *