De când a fost numit consilier personal al ministrului Transportului, activistul pro-autostradă Cătălin Urtoi face săptămânal naveta Iași – București și nu numai, deseori mergând în diverse colțuri ale țării pentru a supraveghea stadiul lucrărilor de infrastructură rutieră. După cum mărturisește chiar el, preferă trenul pentru această activitate, costul deplasării cu mașina fiind prohibitiv. Mai multe despre aventurile lui Urtoi pe căile ferate române am aflat răsfoindu-i paginile jurnalului personal. (pamflet)
- E șase dimineața și se crapă de ziuă. Eu sunt pe peronul gării din Iași și deocamdată crăp de frig. Dar iată că trage și garnitura de București. Urc în vagonul – cușetă, de data asta am avut ghinion. Am prins o cușetă de șase locuri, nu de patru, cum mă lăfăiam de ceva vreme. Azi trebuie să mă mișc repede. Un covrig în Gara de Nord, o țigară la colț de peron și repede în biroul ministrului. Noroc că ministerul e la doi pași de gară. Gata, am rezolvat ce era de rezolvat. Cei de la contabilitate mi-au vizat foile de parcurs. Știu, nu e mult, dar cu cât crește numărul de ștampile pe hârtiile pe care le foiesc, cu atât devin mai influent în minister. Deja portarul mă salută cu două degete la chipiu, nu cu unul, cum făcea astă iarnă. În fine, acum m-am urcat într-un tren care mă duce prin județele Neamț și Bacău. Nașii au ajuns să mă cunoască ca pe un cal breaz. „O să ne furați obiectul muncii cu autostrăzile astea, domnu’ Urtoi!”, zic ei, mai în glumă, mai în serios. Simt pericolul în mine. Ei știu că, odată ce m-am pornit pe treabă, în zece ani umplu România de autostrăzi. Cine o să mai meargă cu trenul? Pensionarii la Govora sau Călimănești, atât! Regret, dar tăvălugul pe care l-am stârnit trebuie să meargă înainte. Hopa, stai că s-a oprit trenul! O fi vreo haltă? Naiba s-o ia, fac mâine referat la ministru s-o desființeze! Dar e posibil așa ceva, consilierul ministrului să se împiedice de astfel de probleme în drumul său spre desăvârșirea sistemului de autostrăzi? În fine, am pornit mai departe, se pare că o cireadă de vaci traversa calea ferată. Problemele astea de mediu mă disperă. La fel e și cu autostrăzile, tot timpul dai de un mușuroi de furnici sau un cuib de guguștiuci. Stai că mă apropii de comuna Hărman. Nu, n-are legătură cu Hermanstadt, ar vrea ei! Aici trebuie să port o discuție aplicată cu primarul. Cică A13 va trece prin zonă. Cum am ajuns de la A8, autostrada mea de suflet, să-mi bat capul și cu A7 și cu A13, habar n-am. Mi-ar trebui și mie un consilier, doi, nu mai fac față. Hai, că a oprit trenul. În câmp! Fir-ar să fie! Gata, voi face și aici o autostradă, A14. Până pe la A75 mai este!
Urtoi (foto, pamflet): Mă bucur că am avansat în ierarhie, am trecut de la o cușetă cu șase locuri la una cu patru. Când o să prind un compartiment de vagon de dormit, pot spune că voi fi secretar de stat al trenului Iași – București