Rețeta de succes a lui Tranga, basarabeanul din spatele brandului „La plăcinte”

Calcul la rece

De câte ori apare o schimbare radicală în societate, există oameni care i se opun. Unii pentru că nu înțeleg schimbarea, alții pentru că nu se pot adapta la ea, iar alții pur și simplu pentru că preferă starea inițială. Primele baloane cu aer cald au fost distruse de țăranii francezi, care le credeau opera diavolului. Primele războaie de țesut au fost făcute țăndări de țesătorii manuali care se temeau că vor rămâne șomeri. Ca reacție la mâncarea fast-food, a apărut mișcarea slow-food. Viața de azi, tot mai alertă și mai plină de evenimente îi face pe mulți să regrete anii mai liniștiți de pe vremuri. Cum însă cu greu poți să-ți găsești un loc în care vârtejul de zi cu zi să nu te prindă, măcar poți încerca să te rupi de realitate pentru o oră sau două. Mergi zilnic la muncă la volan, blestemând traficul, așa că duminica îți pui rucsacul în spinare și o iei peste dealuri. Mănânci zilnic meniul corporatist reprezentat de hamburgeri și cola, așa că sâmbăta te înfigi în bucătărie și te relaxezi încercând să desprinzi clătitele de tigaie, întrebându-te cum naiba fac bucătarii profesioniști, de le întorc în aer.

În general, întoarcerea spre natură sau spre copilăria fără griji este reconfortantă, asigurând o oază de liniște și calm în vânzoleala de zi cu zi. Iar cea mai la îndemână modalitate de relaxare este mâncarea. Nu degeaba se spune că stresul îngrașă, nu? Ei bine, tocmai despre o rețetă sigură pentru a vă îngrășa și pentru a călca în picioare toate principiile vieții „sănătoase” de care auziți zilnic vom vorbi și noi azi. Dacă luați suplimente de vitamine, sunteți adeptul alimentației raw vegan și al medicinei homeopate, dați pagina. Textul e pentru noi, ăștialalți. Astăzi vom vorbi despre mâncarea tradițională a moldovenilor. Mai ales a celor de dincolo de Prut.

Aer de Basarabia în Copou
Basarabia a fost privită întotdeauna ca un fel de alt meleag, net diferit de Moldova de dincoace de Prut. Accentul rusesc, fetele blonde, țigările ieftine, băutura, mâncarea mult mai dichisită decât a noastră fac parte din farmecul locurilor. Un farmec cu atât mai inaccesibil cu cât ne desparte o frontieră, chiar dacă mai nou o poți trece din nou doar cu buletinul. Iar de acest farmec au învățat și basarabenii să profite, în ultimii ani. Oricum nu au altceva. Iar una din metodele aplicate este brandul „La plăcinte”, devenit în scurt timp unul dintre cele mai cunoscute lanțuri de restaurante din țară. La Iași cel puțin, dacă îți vin musafiri din străinătate și vrei să-i impresionezi, îi duci în Copou, la restaurantul cu profil moldovenesc. Nu e singurul care a mizat pe cartea tradiționalismului, dar îi merge. Poate și pentru că în Copou aerul de Basarabia se simte mult mai puternic. Câteva denumiri de bucate cu sonoritate rusească, decorațiuni în stil popular românesc, dar în culori mult mai vii și mai stridente, chiar ușor kitsch, tot influență rusească, iar nota de exotism e gata. Cumva, te simți în Moldova bunicilor și într-o țară străină în același timp. Moldova bunicilor, pentru că oricui îi sună cunoscut „zeamă de pui cu tăiței”, „aripioară de porc” sau „chiftele de dovlecei”. Țară străină, pentru că cel mai probabil n-ați gătit niciodată „soleankă”, „beef Stroganoff”, „limba soacrei” sau „căciula lui Guguță”.

Supă rece de chefir
De fapt, dacă e să ne întrebați pe noi, v-am recomanda să mergeți să mâncați la restaurantul „La plăcinte” din Chișinău, mai degrabă decât la cel ieșean. Asta, dacă vreți un meniu mai apropiat de ce gătesc basarabencele de sărbătoare sau chiar zi cu zi. La Iași nu veți găsi ocroșcă (supă rece de chefir), borș de sfeclă, pelmeni cu smântână (colțunași rotunzi mai exact), clătite cu carne de pui la cuptor, clătite de cartofi (inspirate din blinelele rusești) sau biluțe de mămăligă. Iar la o sticlă de vodcă, absentă și ea din meniul ieșean, merge o gustare adecvată compusă din pâine de secară, slănină sărată, muștar, usturoi, ceapă verde și castraveți murați sau măcar o porție de pesmeți. Vă recomandăm o vodcă locală. Spicul de Aur sau Hortiția sunt numai bune pentru „începători”. Au un gust moale, catifelat, nu-ți prășesc gâtul ca alde Săniuța sau V33. O sticlă de vodcă de 700 ml, o porție de pesmeți și o gustare pentru vodcă ajung undeva la 40 de lei de-ai noștri, ceea ce e de-a dreptul gratis. Mă rog, șoferul care să vă ducă din local trebuie angajat separat.

A muncit în SUA
Brandul „La plăcinte” își are originea în entuziasmul unui fost bucătar dintr-o pizzerie din Chișinău, Andrei Tranga (foto). Omul a lucrat și în străinătate, inclusiv în America, a pus ban lângă ban, iar în 1998, a deschis o pizzerie într-o zonă cu vad foarte bun, lângă Opera Națională: „Andy’s Pizza”. Avea 22 de ani, iar investiția totală s-a ridicat la 20.000 de dolari. A avut succes, pentru că a muncit în draci, ba a mai și venit cu rețete proprii de pizza. Pe urmă, s-a apucat să se dezvolte. A ajuns la câteva zeci de pizzerii în Republica Moldova. Concomitent, a început să construiască un alt concept, cel al mâncării tradiționale moldovenești, cu gustul și aspect impecabile. Așa s-a născut actualul lanț de restaurante „La plăcinte”. Din nou, un brand de succes. În momentul de față, în Republica Moldova funcționează 13 restaurante sub acest nume. Unul e la Bălți, celelalte la Chișinău. Brandul a intrat în România în 2013 și s-a dezvoltat rapid. Acum sunt 12 restaurante, câte unul la Iași, Sibiu, Ploiești și Brașov, iar alte 8 la București.

Mare parte, în franciză
A, să nu credeți că Tranga stă într-un birou la Chișinău, cu 25 de ecrane în față și se uită ce se întâmplă în fiecare moment în restaurantele „La plăcinte”. De fapt, majoritatea restaurantelor nici nu sunt ale lui. Omul nu degeaba a făcut Academia de Științe Economice din Republica Moldova și a lucrat în State. A învățat destule, inclusiv că vânzând abonamente câștigi mai mult decât comercializând ziare cu bucata. Cele mai multe restaurante sunt date în franciză, în condiții foarte stricte. Dacă vrei să profiți de succesul brandului, îi poți da un telefon, să-ți dea dreptul de a folosi marca. Prin semnarea contractului, te angajezi să îi prezinți lui Tranga planul detaliat al spațiului de care dispui, inclusiv decorațiunile interioare și dotările bucătăriei. Meniul și prețurile le discuți tot cu Tranga. Personalul tău urmează un curs de instruire în standardele de servire a clienților, bucătărie și alte alea. Programul de marketing se discută și el tot cu Tranga. Pe urmă, deschizi restaurantul, cu sprijinul specialiștilor de la Chișinău. Nu vă faceți iluzii, că Tranga nu e filantrop. Adică e, că dă o căruță de bani pentru copiii orfani sau abandonați, dar în afaceri e altă treabă. Supravegherea strictă a francizei este menită pe de o parte să-i garanteze că nimeni nu-și bate joc de brandul lui, iar pe de altă parte, să-i facă o idee clară asupra viitoarelor câștiguri. Care câștiguri se cifrează la 7% din veniturile restaurantului tău. Dacă profitul e mai mic, vii cu bani de-acasă.

Aproape de „prima ligă”
Într-o analiză proprie, jurnaliștii de la Ziarul Financiar (www.zf.ro) au notat că firma din Basarabia a avut o expansiune rapidă în România. Acest lucru s-a văzut în rezultatele financiare care au crescut puternic, ducând compania aproape de „prima ligă“, mai exact aproape de cei mai mari zece jucători de pe piaţa de restaurante, cafenele şi baruri. Piaţa totală de „Restaurante şi alte activităţi de servicii de alimentaţie“ a fost în 2015 de aproape 10 miliarde de lei. Cifra include rezultatele tuturor companiilor care au acest CAEN şi care şi-au depus rezultatele pe 2015. Piaţa este condusă detaşat de McDonald’s şi KFC, doi giganţi internaţionali veniţi local în franciză. Pe poziţiile următoare îşi fac loc şi afaceri antreprenoriale (City Grill sau La Mama), dar şi alte branduri străine, venite de regulă în franciză.

  • 232.000 euro minim și 292.000 euro maxim ajunge investiția pentru deschiderea unui restaurant „La plăcinte” în sistem franciză (www.laplacinte.ro)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *