Radiografie nemiloasă: sărăcia îi împinge pe români să plece la muncă în Germania și UK în plină pandemie ucigașă

Metropolis

Cu puțin înaintea Paștelui, un scandal imens l-a provocat scena celor 1.800 de români înghesuiți în aeroportul Cluj-Napoca în așteptarea unuia dintre cele 13 avioane ce urmau să-i ducă la muncă în Germania (foto sus). Pe drept cuvând s-a pus întrebarea ce organizare s-a făcut la aeroport, dacă, în condiții de pandemie, s-au putut aduna atâția oameni laolaltă. Când s-a aflat că printre lucrători se aflau și moldoveni plecați din zonele de carantină strictă din Suceava, de unde teoretic n-ar trebui să poată pleca nici pasărea cerului, s-a ajuns să se discute despre dosare penale chiar împotriva polițiștilor. Apoi, a fost o situație similară și la Aeroportul din Iași, totuși cu o mai bună organizare. Iar apoi, avioanele care au decolat din România cu muncitori sezonieri către Germania și Marea Britanie s-au banalizat. Dincolo însă de toată dezbaterea cu privire la vini și vinovați, rămâne problema siguranței înseși a celor plecați. Fără doar și poate, ei se expun unui risc enorm, plecând în țări îngenuncheate de epidemie. Vor locui în barăci, unul lângă altul. Unul dacă se îmbolnăvește, cad alte zeci. De ce riscă? De ce pleacă? Ce îi așteaptă acolo?

Câștiguri de mii de euro
De ce pleacă românii noștri la muncă în străinătatem chiar și pentru activități sezoniere, știm cu toții. E vorba de bani. În Germania, salariul minim, cu care sunt plătiți sezonierii, este de 9,35 euro pe oră. Impozabil, dar tot rămâi cu 5.000 de euro în buzunar la sfârșitul sezonului. În Marea Britanie, salariile sunt de 10-15 lire pe oră. Plătești cazarea și masa, dar mai contează 50 de lire săptămânal, când câștigi de zece ori pe-atâta? Sunt salarii pe care cei plecați nici nu le-ar visa în România. Și e vorba, de cele mai multe ori, de oameni care chiar nu au altă variantă, din cele mai sărace zone ale țării. Suceava, Neamț și Vaslui din Moldova, Maramureșul din Ardeal sau Ialomița și Călărași din Muntenia. Sunt zone cu salarii mici și șomaj mare.

Peste 1,3 milioane afectați
Acum două săptămâni, spuneam într-un text pe tema efectelor economice ale epidemiei că la nivelul țării au fost suspendate 500.000 de contracte de muncă. La ora la care scriem acest text, după Paște, s-a trecut de un milion. Și vorbim doar de contractele de muncă suspendate, nu și de cele desființate de-a dreptul, din firme care și-au închis definitiv porțile. Contractele de muncă încetate depășeau, pe 22 aprilie, 240.000. Deci, cu alte cuvinte, aproape 1,3 milioane de români au fost afectați cu serviciul din cauza pandemiei.

Sectoare lovite în plin
Evident, cele mai afectate zone sunt cele în care oricum existau probleme economice grave, adică Suceava, Neamț și așa mai departe. Iar acești 1,3 milioane de oameni sunt în plus față de cei care plecau în mod obișnuit în străinătate. Mulți dintre ei nu-și vor putea găsi imediat un loc de muncă nici când se va termina epidemia. Peste 105.000 de locuri de muncă au dispărut din sectorul hotelurilor și restaurantelor, iar aproape 320.000, din industria prelucrătoare. Sunt sectoare care nu-și vor reveni imediat după ce trece criza medicală. Deci sunt oameni din domenii prost plătite, rămași dintr-o dată fără loc de muncă și care aproape sigur nici nu au economii care să le permită să stea acasă două-trei luni. În țări precum Italia sau Statele Unite, s-a ajuns ca cetățenilor să le fie împărțite ajutoare financiare pentru a-i ajuta pe cei mai săraci să supraviețuiască.
Avem deci o categorie de sezonieri care plecau oricum, an de an, în străinătate. La aceștia se adaugă cei rămași fără locuri de muncă și pentru care nu există nicio schemă de ajutor intern. Nici măcar ciorba săracului, pe care să o dea primăriile. Ce să facă altceva decât să plece?

Întâmpinați ca salvatori
Cumva, România are noroc. Creșterea bruscă a numărului celor aflați în căutarea unui loc de muncă imposibil de găsit coincide cu o creștere la fel de bruscă a necesarului de brațe de muncă din țările vest-europene, odată cu începutul sezonului muncilor din agricultură. Numai Italia are nevoie anual de peste 300.000 de lucrători sezonieri, imposibil de găsit într-o țară cu o populație îmbătrânită și oricum nedispusă să lucreze pentru un salariu minim. În cazul Marii Britanii, situația este încă mai gravă pentru că țara a părăsit Uniunea Europeană, deci avea o problemă cu aducerea zilierilor și fără epidemie. Având solidaritatea în sânge, încă din vremea celui de-al doilea război mondial, Marea Britanie a făcut apel la voluntari. S-au și găsit 30.000 de englezi dispuși să muncească și gratis pentru pâinea țării, dar tot nu ajung. Primii români ajunși zilele astea în Marea Britanie pentru a munci au fost întâmpinați ca salvatori ai națiunii. La propriu.

Context
Practic, vorbim de un joc al cererii și ofertei. Noi nu avem ce le da românilor noștri să muncească acasă, în timp ce străinilor le crapă măseaua după muncitori. Iar unul dintre pilonii pe care se bazează construcția numită Uniune Europeană este tocmai libertatea de circulație a oamenilor și a banilor. La nivel european, totul se așază, iar golurile se umplu. La nivel național, rămân golurile. Rămâne de văzut câți dintre sezonierii de azi se vor mai întoarce în țară și câți vor îngroșa rândurile diasporei. Totul, pe fondul crizei sanitare care a zguduit continentul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *