Propunere IEȘEANUL: Dan Damaschin, cetățean de onoare!

Reflector

Când Nadia Comăneci a luat primul „zece” curat din istoria gimnasticii mondiale, când Halep a devenit prima româncă aflată pe primul loc în clasamentul WTA sau când am auzit că olimpicii noștri s-au întors acasă cu un teanc de medalii de la Balcaniada de matematică, ne-am umflat în pene de parcă am fi fost noi înșine acolo. Ne place să ne mândrim cu rezultatele „alor noștri”, simțind cumva că simpla noastră prezență pe margine, faptul că le-am ținut pumnii sau că ne-am gândit la ei a contribuit într-un fel la succesul lor. Cam același lucru îl simțim și noi acum, când am văzut un ieșean de-al nostru, de care am scris fugitiv la un moment dat, promovat la una dintre cele mai urmărite emisiuni ale unei televiziuni centrale. Nu știm dacă realizatoarea emisiunii ne-a citit articolul. De fapt, nici nu contează, pentru că la urma urmei, meritul aparține exclusiv omului despre care vom vorbi și noi mai departe. Dacă n-ar fi fost cine e și dacă nu ar fi făcut ce a făcut, degeaba am fi scris noi de el că e băiat fain.

sursa foto: Mihaela Ajităriți

Simplu după vorbă, după port
Dacă-l vezi pe stradă, îmbrăcat „casual”, nu-ți sare în ochi. Te poți gândi că e vreun rocker, îmbrăcat în blugi, cu barbă și plete sau vreun lipovean ieșit la plimbare. Te poți gândi că lucrează în construcții, uitându-te la spatele lat și la palmele cât niște lopeți. Uitându-te că are oleacă de burtă poți crede că e un cetățean care tocmai și-a luat masa la vreun fastfood. Sau poți pur și simplu să nu-l bagi în seamă. Altfel, e unul dintre puținii cărora le-am da titlul de cetățean de onoare al Iașului fără emoții.

Vindecător de suflete
Dan Damaschin și-a dorit să ajungă medic, probabil încă de când se juca pe ulițele satului Moșna, de unde provine. După liceul sanitar însă au urmat câteva vizite la mănăstiri, în timpul cărora a avut ocazia să discute și cu părintele Cleopa, iar viața i-a luat altă direcție. Nu mult diferită, în fond. În loc să devină vindecător de trupuri, a devenit vindecător de suflete. La 30 de ani, când majoritatea tinerilor încă mai „copilăresc” prin cluburi, Damaschin și-a descoperit însă adevărata vocație. Nu cea de a fi simplu preot, care umblă cu busuiocul prin case, botează, cunună și îngroapă, ci aceea de a urma cu adevărat doctrina creștină, care îți cere să te jertfești pentru aproapele tău. Așa că a ajuns preot misionar la maternitatea Cuza Vodă, făcându-și un scop din a convinge femeile că merită să ducă sarcina până la capăt, căci prin slujitorii lui, Dumnezeu poate face și minuni. Dacă mulți predicatori condamnă avortul și atât, Damaschin a venit și cu soluția, dându-se peste cap să salveze vieți și să le pună pe un făgaș normal.

Lista gesturilor mari
A început prin a construi case pentru familii sărace. Banii necesari i-a strâns de la enoriași, mulți dintre ei doar cu puțin mai bogați decât beneficiarii ajutorului. Cu greu s-au strâns 60.000 de euro, bani suficienți pentru două garsoniere. Damaschin a construit de banii ăștia zece case, nu una. Două camere, un hol, o bucătărioară. Nu mare lucru, dar mult peste cocioabele în care locuiau oamenii până atunci. Ca să se încadreze în banii disponibili, preotul a apelat la voluntari. Ba a pus și el umărul, la propriu. Pe urmă, roata a început să se învârtească. Trei case la Vișani pentru tineri ieșiți din centrele de plasament. O casă la Medeleni, pentru o mamă cu cinci copii și cu soțul în pușcărie. Scutece, lapte praf, medicamente și articole de igienă pentru mamele sărace din maternitate. Sute de ghiozdane cu rechizite, haine și încălțăminte pentru copii săraci. Zeci de burse de studiu pentru elevi sau chiar studenți fără mijloace materiale. Vacanță la mare pentru 120 de copii care nu văzuseră mai mult decât gârla din satul lor. Asta, deși preotul însuși urăște marea. Un complex de 24 de garsoniere la Valea Lupului, pentru femei victime ale violenței domestice. Dintre ele, 16 vor fi date în folosință luna viitoare. Meditații gratuite și mâncare caldă pentru elevi buni, dar săraci. Consultații gratuite în sate pierdute prin coclaurile județului, pe unde nu intră nici popa la înmormântare, darămite doctorul.

Cu doar un euro
Până acum, asociația „Glasul Vieții”, pe care o conduce preotul Damaschin a intervenit în vreo 20 de sate din județul Iași. E mult pentru un om, dar extrem de puțin pentru câte nevoi sunt. După 12 ani de muncă neîntreruptă, preotul a reușit să intervină în doar 5% dintre satele județului. I-ar mai trebui vreo trei vieți ca să poată spune că a ajuns oriunde a fost chemat. Sau ar mai trebui vreo câțiva preoți ca el, care să aibă puterea de convingere și dăruirea lui Damaschin. În fond, ieșenii au inima largă, din câte a putut preotul să observe și sunt bucuroși să ajute atunci când sunt siguri că ajutorul merge acolo unde este nevoie de el. Cu un singur euro donat de fiecare ieșean, s-ar putea construi într-un an peste 130 de case. Dacă Damaschin e cel care toarnă betonul fundației.

Cizme cu toc
Că veni vorba, chiar nu se mai găsesc astfel de preoți? E Dan Damaschin un fenomen unic, singurul care sfințește locul? Nici pe departe, doar că se aude mai puțin de astfel de preoți decât de cei care își bat joc de cele sfinte. Vasilică Mihai Paraschiv e preot în Parpanița, un sat nenorocit din apropiere de orașul Negrești din Vaslui. Acum vreo zece ani, frate-său, plecat la muncă în străinătate i-a trimis un pachet cu 600 de perechi de încălțăminte de care patroana lui voia să scape. Preotul le-a primit, cu gândul să le dea la săraci, dar când le-a văzut, și-a pus mâinile în cap: erau cizme cu toc. Ce să faci cu ele la țară? A pus-o pe preoteasă să încalțe o pereche și să le facă reclamă. Până la urmă, le-a vândut pe toate, pe cât de puțin i s-a dat. Banii au reprezentat baza proiectului unui centru social destinat copiilor din sat. Există bucătărie cu sală de mese, o sală de conferințe, o bibliotecă, ba chiar și un muzeu. Preotul a construit și o seră, pentru ca vânzând flori să rezolve cazuri sociale grave din sat.

Dulceața de lapte
În Brașov trăia odată un om de afaceri prosper, Constantin Codreanu. Autobuze, transport, autogări, dintr-astea. A început prin a dona 100 de scaune unei biserici. Apoi a asigurat transport gratuit pelerinilor la muntele Athos. Apoi a construit o cantină socială în curtea bisericii, oferind mâncare gratuită săracilor. A contribuit la șase așezăminte bisericești și sociale din Brașov, Roman și alte orașe. Apoi a făcut Teologia și a devenit preot, la peste 60 de ani. Alt preot, Daniel Necula, din Buzău, a fondat un ONG pentru a ajuta copii defavorizați și bătrâni lăsați de izbeliște. Pentru a-l finanța, a fondat o făbricuță de conserve: legume murate, zacuscă de mere și țelină și zeci de alte sortimente, unul mai interesant ca altul. Specialitatea casei e dulceața de lapte. Ne-am notat rețeta. Poate o s-o și încercăm cândva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *