Dacă tot a fost recent Ziua Copilului și s-au deschis oficial parcurile, am ajuns și noi cu juniorii prin Copou. Nu mai ajunseserăm dinainte de pandemia asta nenorocită. Dacă ați ajuns și dumneavoastră, ați putut observa probabil faptul că Parcul Expoziției s-a schimbat la fața, iar lucrări de reamenajare se fac și în păduricea dintre cele două alei Grigore Ghica Vodă. Nu e chiar ceea ce ne-am fi dorit, mai ales că verdele crud al gazonului are un aspect prea artificial pentru gustul nostru, dar nu vrem să fim cârcotași. Contează să placă majorității, nu doar unuia sau altuia. Ce nu înțelegem totuși este efortul care se face la noi în târg de a se pune carul înaintea boilor. Da, știm, Copoul este reprezentativ pentru oraș, dar oare doar el există? Vara, aproape că nu ai unde să mai arunci un ac de câtă lume se adună, încât simpla plimbare devine un slalom printre alți plimbăreți. Din fericire, nu mai suntem adolescenți, pentru că nu am mai putea găsi o alee pustie pentru a ne împărtăși sentimentele fetei de lângă noi. Iar asta, în timp ce alte zone de agrement ale orașului zac abandonate. Despre una dintre ele vom vorbi și noi azi.
Rezultate modeste
Ciricul este poate cea mai cunoscută astfel de zonă pentru ieșeni. O știm de când eram copii și mergeam cu părinții la o înghețată și un Brifcor. Până în 2013, s-au derulat lucrări ample de reabilitare a zonei, pentru punerea sa în valoare. S-au cheltuit aproape 12 milioane de euro și s-au defrișat 6,6 ha de pădure, iar rezultatul îl știți și dumneavoastră: modest. Un milion și jumătate de euro s-au cheltuit pentru un telescaun de nici 200 de metri, închis de altfel după câțiva ani. S-au construit parcări care au rămas pustii până ce, recent, au început să fie construite blocuri și în Moara de Vânt. Zonele de escaladă stau închise. Acum vreo doi ani am vrut să jucăm un ping-pong. Eram doar doi într-o vastă construcție goală. Pur și simplu acoperișul și pereții sunt în așa fel făcuți, încât sala se transformă vara într-o adevărată seră. Un coșmar. Singurele puncte vizitate de ieșeni din vastul parc al Ciricului au rămas cele clasice: debarcaderul și drumul ce înconjoară lacul și unde se poate bea o bere și mânca o ceafă la grătar. A, și piscina, care însă e atât de mică încât se umple imediat de nu-ți mai vine să stai.
Soluții
Una peste alta, Ciricul de azi poate fi dat ca exemplu de „așa nu”. De proiect făcut din birou, fără a se lua în calcul ce așteaptă efectiv viitorii beneficiari. Dar se poate face altceva? Firește. Dacă ne uităm pe o hartă, vedem cu ușurință că cea mai mare parte a Ciricului este de fapt pustiu. Tot terenul cuprins între drumului Iași – Dorobanți și aleea de pe malul lacului reprezintă o vastă pădure și atât. E un fel de Central Park din New York, doar că așezat la marginea orașului. Or, tocmai de asta se pot face multe acolo. Când a amenajat parcul, primăria din New York a creat întâi căile de acces și a lăsat lumea să se plimbe prin pădure. Acolo unde au apărut cărări printre hățișuri, s-au amenajat alei. Poienile au fost lărgite, iar acolo s-au amenajat terase și grădini de vară. S-au ridicat poduri peste pâraie, s-au pus lampadare și bănci și cam gata. Acum, Central Park primește 42 milioane de vizitatori anual.
Și ieftin
Central Park are 340 ha. Pădurea Ciric, doar 13. Nu e nevoie de mult efort și nici de multă cheltuială pentru a pune în valoare aceste 13 ha și a le face o zonă vizitată de mii de ieșeni. O pădure care să mai descongestioneze Copoul, oferind o alternativă pentru bicicliști, alergători sau simpli plimbăreți îndrăgostiți de natură. Baza de pornire deja există. Pe șoseaua Ciric sunt amenajate trei parcări, cu aproximativ 400 de locuri, unde pot opri vizitatorii. E suficient ca de la acele parcări să fie trasate alei, pe traseul actualelor cărări. Nici măcar nu e nevoie să fie tăiat vreun copac. La fel cum se face acum în Copou, unde vechile alei betonate sunt refăcute cu celebrele pavele. O alee șerpuind printre copaci e tot ce își poate dori un ieșean ieșit la plimbare. Câteva sute de bănci făcute la societatea de profil a primăriei, câteva sute de stâlpi pentru iluminat, iar treaba este gata. Amenajarea a 13 ha de pădure se poate face într-o vară cu un milion de euro, în cel mai scump și mai complex scenariu. O fi oare chiar așa greu?