Nimic nu e mai greu pentru un tânăr decât să-și ia inima-n dinți și să plece definitiv de-acasă. Oricine-și dorește să trăiască de capul lui, fără să se împiedice tot timpul de părinți, frați și alte rude. Cândva, era simplu. Îți puneai bâta pe umăr, traista pe după gât și plecai să-ți cauți altă peșteră. Dacă nu găseai, vânai un mamut, din fildeși făceai structura de rezistență, iar din piele, acoperișul colibei. Între timp, mamuții au dispărut, iar peșterile au fost ocupate de speologi. În plus, nici Wi-Fi n-au. Vrând-nevrând, singura soluție este să-ți arunci o privire în jur și să vezi unde-ți poți cumpăra o locuință decentă. N-avem contract de publicitate cu niciun dezvoltator imobiliar, nici n-avem de gând să facem reclamă cuiva. Vă vom povesti azi doar ce se poate găsi pe piața Iașului, cu plusuri și minusuri. Un fel de inventar al proiectelor abia finalizate sau în curs de finalizare, cu avantaje și dezavantaje, cu ponturi și pericole ascunse. Dacă vă hotărâți să faceți pasul cel mare, deschideți ochii larg și gândiți-vă la toate.
Din „Epoca de Aur”
Acum 30 de ani, dacă te uitai la vale de lângă Penitenciar, vedeai o pădure de macarale și puteai ghici un furnicar de oameni. Se construia cartierul Dacia. La fel se construiseră, ca proiecte unitare, celelalte cartiere-dormitor ale Iașului, precum Mircea, Alexandru, Galata, reședința miilor de „oameni ai muncii”, țărani rupți de pământ și aduși să lucreze în tânăra industrie grea. Tipul ăsta de construire, câte un cartier odată, are unele avantaje indiscutabile. Costul mediu pentru un metru pătrat de apartament construit este mult mai scăzut decât dacă ai construi bloc cu bloc. Poți gândi ansamblul unitar, calculând câte magazine, grădinițe, școli, frizerii sau locuri de parcare vor fi necesare, raportat la numărul viitor de locuitori. Genul ăsta de cartiere mari nu se mai construiesc. Nu mai este epoca, statul nu se mai bagă în astfel de lucrări, iar niciun investitor privat nu are banii necesari. Sau dacă îi are, nu e nebun să-i riște într-un proiect gigantic, de care nu poate ști dinainte dacă va merge. Acum se construiește în volum relativ mic. Când auziți de „cartiere”, în mod cert este vorba doar de microcartiere. Un proiect care să cuprindă 20 de blocuri deja este gigantic. Dar s-a păstrat ideea de bază: se construiesc blocuri, pentru că terenul disponibil este tot mai rar și mai scump.
Două tipuri de amplasament
În Iașul de azi, există în linii mari două variante de proiecte. Unul constă în blocuri-plombă, construite printre blocuri vechi, pe vreun teren rămas viran sau în locul unor case bătrânești cumpărate pentru a fi demolate. A doua variantă este reprezentată de microcartierele construite la periferie, în foste zone cu utilizare industrială sau în comunele imediat apropiate. Știți cum se spune: însurătoarea e un prilej sigur de regret. Dacă te însori, vei regreta. Dacă nu, vei regreta. La fel și cu achiziția unui apartament. Fie îl luați într-un bloc-plombă, fie îl luați la periferie, tot vă va părea rău și vă veți gândi că cealaltă variantă ar fi fost mai bună.
Problema: parcările
Blocurile-plombă au avantajul că infrastructura disponibilă este cunoscută de la bun început. Știi unde este grădinița, știi unde sunt magazinele, știi ce școli sunt prin preajmă și tot așa. În unele situații, deși sunt în oraș, apartamentele din astfel de blocuri pot fi chiar mai ieftine decât cele construite la periferie. Dezvoltatorul nu trebuie să construiască o grădiniță unde era câmp înainte, pentru a-și atrage clienții. Iar costul acelei grădinițe se adaugă la cel al apartamentului, chiar dacă nu aveți copii și nici de gând să-i faceți. E drept, pot fi și mai scumpe decât cele de la periferie, pe criteriul că ești în oraș. Dezavantajul major este dat tocmai de felul în care sunt construite, adică înghesuite printre altele. Conform legii, dezvoltatorii trebuie să asigure câte un loc de parcare pentru fiecare apartament cu suprafața mai mică de 100 mp și două locuri pentru cele mai mari. La numărul de locuri de parcare rezultate trebuie să se adauge 20%, pentru vizitatori. Să ne spuneți și nouă dacă vedeți la vreun bloc turn nou construit în Iași o parcare de 70 de locuri în apropiere. Nu mai spunem de situația în care ambii soți au mașină, ceea ce nu se întâmplă chiar rar. Cerința referitoare la numărul minim de locuri de parcare este greu de respectat la blocurile-plombă, exceptând situația în care se amenajează parcări subterane. Aceste cazuri sunt însă rare, pentru că dezvoltatorii preferă să mai facă niște apartamente decât parcări. Iar amenzile sunt prea mici pentru a conta. Deci, aveți grijă la acest aspect.
Reclamă cu materialele
Nu vă lăsați impresionat de reclamele care promit locuri de parcare. Este obligația dezvoltatorului, nu vreo favoare care vi se face. Iar dacă există locul de parcare, luați în calcul cât vă va costa. Dezvoltatorul este obligat doar să facă locurile de parcare, nu să le ofere gratuit. De fapt, în general nu vă lăsați impresionat de reclame. Unii dezvoltatori dau și detalii tehnice în privința modului de construire a blocurilor. Aceasta, pentru că nu o dată s-a întâmplat ca un constructor să fie acuzat că a făcut rabat de la calitate pentru a-și mări profitul. Doar că genul ăsta de reclame nouă nu ne mărește apetitul de a cumpăra. Pe de o parte, nu vedem ce ar trebui să înțeleagă omul din grosimea radierului, numărul de piloni forați, volumul de beton folosit sau grosimea fier-betonului. În afara cazului în care potențialul client este el însuși constructor, firește. Pe de altă parte, e vorba de lucrări ascunse, iar adevărul nu poate fi verificat decât spărgând ziduri sau planșee.
Facilități lipsă
Blocurile de la periferie au avantajul spațiilor mai largi. Dacă vecinul de vizavi iese pe balcon, nu poate să se uite pe geam în sufrageria dumneavoastră. V-am recomanda totuși să vă cumpărați apartamentul într-un complex aflat deja în folosință. Nu de alta, dar pe site-ul dezvoltatorului s-ar putea să se menționeze că va exista parc de joacă, magazin, grădiniță sau săli de fitness, dar în practică ele să lipsească. Sau să fie construite cine știe când, la sfârșitul tuturor celorlalte lucrări. Vorba aia: afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul. Nu e greu să promiți, pentru a atrage clientul, iar planșele frumos colorate nu costă mult. Unii dezvoltatori au început să promită și un trafic lejer în noul microcartier, pentru că aglomerația este un coșmar de o tristă actualitate. Din păcate, aici este vorba doar de cuvinte frumoase. O fi traficul lejer în cartier, dar în afara lui nu mai e același lucru. Timpul pierdut de la intrarea în Iași la birou nu este mai scurt decât cel din fața blocului-plombă până la același birou. De fapt, sunt cam egale.
Locul și prețul
Modul în care se construiește în ultimii ani în Iași a dus la situația de a avea apartamente pe alese. În general, există două criterii esențiale în luarea deciziei de achiziționare a unui apartament: locul și prețul. De găsit, se pot găsi apartamente noi aproape oriunde în oraș. Asta nu-i rău deloc, pentru că poți „studia terenul”. De exemplu, poți calcula cât timp îți ia să ajungi de la blocul respectiv până în centrul orașului. Nu până la birou, că poate îți schimbi jobul. Nu de alta, dar degeaba blocul e amplasat într-o zonă relativ izolată, cu verdeață aproape și cu supermarket la doi pași, dacă acei doi pași îi faci într-o oră, iar până ieși la un bulevard îți ajunge copilul la majorat. Cu puțin noroc, dați peste un dezvoltator care a avut la dispoziție suficient teren cât să respecte toate regulile și care să fi construit într-o zonă de unde centrul orașului este relativ ușor accesibil.
Diferențe între zone
Numeroase proiecte sunt lansate în zone ocolite până acum de blocuri. Acum 20 de ani, în Bucium se construiau vile. Acum se construiesc blocuri, pe suprafețe de teren comparabile. Concurența dură din domeniu, dar și faptul că zona este considerată ca greu accesibilă, face ca prețurile să fie decente. De fapt, accesibilitatea este principalul criteriu care dă prețul. Acesta pleacă chiar de la 600-650 de euro/mp și rareori trece de 1.000 de euro/mp. Poate fi o afacere, dacă proiectele publice de accesibilizare a zonei se vor concretiza. O zonă mai puțin abordată până acum de dezvoltatori este CUG – Manta Roșie. Nicolina s-a cam umplut, așa că se merge spre limita administrativă a orașului. Există proiecte pe Poitiers, pe lângă Selgros, în Cetățuia sau pe partea cealaltă a șoselei, pe dealurile dinspre Miroslava. În acea parte a orașului, cândva era teren agricol și pășune. Aici apar două probleme. Din zona Poitiers se iese greu în oraș, mai ales spre șoseaua Bucium.
Cartiere de viitor
Spre Miroslava, infrastructura edilitară este slabă și n-am prea auzit de proiecte municipale de asfaltări sau extinderi de rețele. Ești la mâna dezvoltatorului și depinzi de buna sa credință. În pofida minusurilor, este vorba de o zonă scumpă. Faptul că blocurile sunt în oraș, dar totuși spre marginea lui, adică într-o zonă încă relativ verde și nepoluată, duce la creșterea prețurilor. Se poate ajunge și la 1.500 de euro/mp. Pentru a menține totuși prețul apartamentului la un nivel acceptabil, constructorii tind să micșoreze suprafața acestora. Iar dacă un apartament cu o cameră de aproape 30 mp pare decent ca dimensiuni, stați să-l vedeți după ce-l umpleți cu mobilă. E drept, există și apartamente scoase la vânzare cu 850 – 900 euro/mp, dar nu știm cât de des trebuie să schimbați bucșele sau planetarele. În Cetățuia, prețurile nu sunt cu mult mai mari decât în Lunca Cetățuii, care este totuși în altă localitate. O zonă în plin avânt imobiliar este bulevardul Chimiei și străzile învecinate. Cartierul Metalurgie este încă o zonă în care există teren disponibil, ceea ce permite proiecte mari. Unele proiecte oferă apartamente cu spații interioare generoase, compartimentate frumos, dar și la prețuri pe măsură. Un preț de 1.200 – 1.300 euro/mp este unul mediu. Avantajul major este traficul, încă rezonabil. Încă. Zona Păcurari, chiar Moara de Foc, Baza 3 sau împrejurimile Palas sunt și ele pe lista dezvoltatorilor imobiliari. Aici însă, traficul poate fi ucigător, iar posibilitățile de alegere, relativ puține. Prețurile – babane.
Ofensiva retailerilor
Am amintit mai pe la început de prezența unui supermarket în zona viitoarei locuințe, ca un criteriu de luat în calcul la achiziționarea acesteia. De fapt, criteriul ăsta era foarte important acum vreo 10 ani, opțional azi, iar peste 2-3 ani probabil nici nu vom mai vorbi de el. În lupta pentru fiecare client, marile lanțuri de magazine vin în întâmpinarea oamenilor cu o agresivitate de-a dreptul delicioasă. Când ne-am mutat unde stăm acum, cel mai apropiat supermarket era la vreo 4 km distanță. Ne făceam cumpărăturile vineri seara, pentru că locul de muncă era mai aproape de magazin decât locuința. Acum avem un supermarket la un kilometru, un magazin Profi peste drum, altul la vreo 3-400 de metri și vreo două Carrefour Market prin apropiere. Iar dacă ne mai gândim oleacă, mai găsim. Carrefour deschide noi magazine de cartier oriunde găsește loc, urmând exemplul dat de Lidl, care s-a înfipt temeinic în această piață de ani buni. Mega Image a anunțat în primăvară că-și deschide două magazine și la Iași. S-a vorbit de Bucium și Copou ca amplasamente. Mai nou, a apărut vestea că de fapt vor fi trei magazine, unul urmând să fie deschis pe Ștefan cel Mare. Se extinde și complexul ERA, centrul comercial actual urmând să devină un hipermarket cu peste 200 de magazine. Practic, oriunde v-ați muta în Iașul ăsta, veți avea un market la parter. Sau peste drum.
