Când au ajuns la putere în Rusia, bolșevicii s-au apucat de separarea Bisericii de stat în cel mai brutal mod cu putință: biserici dărâmate, averea Bisericii naționalizată, patriarhul ortodox Tifon martirizat, credincioșii catolici sau protestanți trimiși în lagăre și așa mai departe. Până la urmă, sovieticii s-au împăcat cu ortodocșii, nu de alta, dar erau prea mulți. Catolicii au fost însă considerați mai departe drept dușmani ai poporului, pe criteriul că ei se supun doar papei, iar ăla stă în Italia care nu e comunistă. Prin urmare, orice catolic e un potențial spion în slujba imperialiștilor. În 1935, premierul francez Pierre Laval a încercat să abordeze subiectul în timpul unei întâlniri cu Stalin, spunându-i acestuia că Papa ar aprecia dacă ar înceta persecutarea catolicilor. La aceasta, Stalin a răspuns cu o butadă rămasă celebră: „Câte divizii are Papa?”. Un fel de „mă doare undeva de papă, că n-are ce-mi face”. Recent, s-a anunțat că actualul papă, Francisc I, va vizita România la sfârșitul lunii mai. Una dintre destinațiile sale va fi Iașul. Dar ce înseamnă la urma urmei această vizită? Cui folosește? Qui prodest, ca să priceapă și cardinalii de la Vatican?
După București la Iași
Biserica Romano-Catolică este minoritară în România, evident. Avem 16,3 milioane de ortodocși și mai puțin de un milion de catolici. Conform ultimului recensământ, cel din 2011, erau fix 870.774. E drept, catolicii sunt a doua cea mai numeroasă confesiune din țara noastră. Ca organizare, BRC este împărțită în parohii, grupate în episcopii, care la rându-le fac parte dintr-o dieceză sau arhidieceză, aceasta din urmă fiind subordonată direct Vaticanului. Există doar două arhidieceze în România, unde numărul catolicilor este destul de mare: la București și la Alba Iulia. Arhidieceza de Alba este, de altfel, cea mai veche formă de organizare religioasă din țara noastră, fiind atestată încă din anul 1009. Nu că n-ar fi existat deja ortodocși, dar istoria amintește de episcopii și mitropolii abia de prin secolul al XIV-lea. Sub cârja arhiepiscopului György Miklós Jakubinyi se află 440.000 de credincioși, adică aproape jumătate din numărul total de catolici din România. Și totuși, după București, prima oprire a papei Francisc nu va fi la Alba Iulia, pe unde de altfel nici nu va trece, ci la Iași. Itinerarul papei va fi București – Iași – Blaj – Șimleu. De ce Iași?
45.000 catolici ieșeni
Iașul este sediul unei simple dieceze, subordonată arhidiecezei de București. Totuși, este una importantă. Pe teritoriul Moldovei, există catolici încă din 1237, când funcționa episcopia Milcovului, înființată de cumani, nație migratoare ce stăpânea Moldova și Muntenia la acea dată, alături de Ucraina, sudul Rusiei, Kazahstanul de azi și o bună parte din Caucaz. Episcopia a fost rasă de pe fața pământului de tătari, în 1241, la pachet cu tot imperiul cuman. În 1371 a fost înființată episcopia de Siret. Domnii Moldovei erau vasali Ungariei, iar catolicismul era una dintre modalitățile prin care statul maghiar își exercita aici influența. De la acest fapt pleacă și vechea idee că romano-catolicismul este o religie străină, adusă de alții pentru a ne asupri. Nu e așa, dar e o idee greu de scos din mintea oamenilor. În 1418 a fost înființată episcopia de Baia, tot sub influența maghiară, iar în 1607 cea de Bacău, de data aceasta de origine poloneză. Arhiepiscopia Iașului a fost înființată în secolul al XIX-lea, primul episcop de Iași fiind Nicolae Iosif Camilli. De fapt, Nicola Giuseppe Camilli, că era italian. Azi, episcopul Petru Gherghel își împarte binecuvântările unui număr de vreo 280.000 de credincioși, mai mulți decât în diecezele de Oradea Mare și Satu Mare la un loc. De asta ajunge și papa la Iași, deși în tot județul nostru abia dacă sunt 45.000 de catolici. În Bacău sunt de peste două ori mai mulți, dar Bacăul este subordonat canonic Iașului. Deh, avantajul de a fi fost capitală.
Scurte explicații
Dar mai există un motiv, de ordin canonic. Întâi, un mic curs de „catolitocologie”. Există trei trepte în canonizarea cuiva. Credincioșii „normali”, care și-au practicat credința în mod eroic, în condiții grele sau care au murit pentru Cristos, sunt „sfinți”. Aici intră de exemplu, toți cei încarcerați pentru simplul fapt că erau catolici. Ei sunt comemorați „la pachet”, ca mister pascal. Treapta a doua, beatificarea, presupune ca credinciosul să fi făcut o minune confirmată și/sau să fi murit ca martir, „fericitului” acordându-i-se cinstea de a fi pomenit pe nume în rugăciunile unei dieceze sau unei țări. Dacă fericitul a făcut măcar două minuni sau dacă martirului i se demonstrează o minune, el poate fi canonizat ca sfânt. Pe scurt: minune sau moarte de martir = fericit. Două minuni sau o minune + moarte de martir = sfânt. E o procedură întinsă pe ani de zile și care nu începe de regulă decât după cel puțin cinci ani de la deces, pentru a se evita entuziasmul de moment.
Mort în pușcăriile comuniste
Biserica catolică are în calendar șase „fericiți” din România: Ieremia Valahul, Bogdánffy Szilárd, János Scheffler, Vladimir Ghika, Anton Durcovici și Veronica Antal. Penultimul a fost episcop de Iași, mort în pușcăriile comuniste. Veronica Antal, o simplă țărancă din Hălăucești, ucisă în timpul unei tentative de viol eșuate. A murit cu rozariul, un fel de mătănii, între degete, iar pe spate i-a fost așezată de agresor o cruce din strujeni de păpușoi. Niciunul nu a făcut vreo minune, dar ambii au fost declarați de Biserică „odium fidei”, adică „urâți pentru credința lor”. Ca martiri, au fost proclamați „fericiți”, aflându-se astfel pe aceeași treaptă de sfințenie cu fostul papă Ioan Paul al II-lea, care a fost beatificat după ce i s-a confirmat o minune, aceea a vindecării unei bolnave de Parkinson. Bine, în cazul lui Ioan Paul al II-lea, din cale-afară de iubit de credincioși, sutele de mii de oameni care au asistat la funeralii au scandat minute în șir „santo subito”, adică „sfânt acum”, forțând Vaticanul să înceapă procedura de beatificare la doar o lună de la deces. E drept, au lungit-o șase ani.
Ieșire în lume
Pe 27 ianuarie s-a împlinit un an de la beatificarea Veronicăi Antal, iar vizita papei survine în imediata apropiere a acestui moment. Este un mod de a arăta importanța diecezei ieșene în lumea catolică. Nu e de ici, de colo, ca un simplu județ să dea doi sfinți, nu? Puțini, dar de calitate, cum s-ar spune. Ce este însă cel mai important pentru ieșeni, indiferent de confesiune, este faptul că unitatea bisericii catolice ne asigură o ieșire în lume pe care nu o poate face niciun diplomat, oricât de bun ar fi. În latină, „catholico” înseamnă „universal”, iar Biserica Catolică chiar așa și este. Ce se întâmplă la Iași se va afla și în parohiile din Peru sau Vietnam. Biserica ortodoxă este divizată prin însăși structura sa. Există numeroase variante de ortodoxie: a noastră, ca să-i spunem așa, cea armeană, cea georgiană, cea coptă din Egipt și tot așa. Există 15 biserici ortodoxe autocefale, fiecare cu patriarhul său. Celui din Constantinopol i se spune „primum inter pares”, adică „primul între egali”, dar acest titlu îi este contestat. Catolicismul este unul singur și înseamnă 1,3 miliarde de credincioși. Ortodocșii sunt majoritari în doar 12 state ale lumii și reprezintă doar 260 de milioane de oameni. În fine, în orașul nostru va veni singurul om din 7 miliarde, care poartă titlul de „papă”.