Pe la sfârșitul anilor ’90, în plină fervoare ctitoricească, fostul primar Constantin Simirad își arunca privirile asupra spațiului gol dintre bulevardul Independenței și Poarta Nădejdii din fața fostului palat Callimachi. Adică sediul UMF, dacă sunteți mai puțin familiarizați cu vechiul Iași. Ei, și s-a gândit primarul că zona nu arată cum trebuie și a zis să o reamenajeze. Despre ce era, ce a ieșit și ce ar putea fi vom vorbi și noi mai departe.
Spațiul verde a fost pavelat
Sincer, nu știm ce i-a cășunat lui Simirad pe acea piațetă anonimă a Iașului. Oricum, în afară de studenții și profesorii de la UMF, nimeni nu trecea pe acolo. Cel mult, vreun turist mai făcea o fotografie de pe trotuarul bulevardului. Studenții mai zăboveau pe bănci, pe sub copaci, cu câte vreo drăguță în brațe, cum fac și acum în parcul Titu Maiorescu de lângă Palatul Universitar din Copou. De-ale tinereții. Nouă ne plăcea cum arăta zona acum 25 de ani. Era un dreptunghi verde, ce pleca din bulevard și ajungea la universitate, cu flori și o fântână arteziană defectă în mijloc și înconjurat de platani. Dacă Simirad ar fi dat dispoziție ca fântâna să fie reparată, am fi fost perfect mulțumiți, dar primarul avea vocație de ctitor și voia mai mult. Așa că s-a vorbit cu un cunoscut sculptor, autor a numersoase monumente de for public din Iași, respectiv Constantin Crengăniș. Acesta a luat un bloc de marmură și s-a apucat să refacă grupul statuar al Unirii, realizat în 1927 de principesa Olga Sturdza, amplasat inițial în locul unde este acum statuia lui Eminescu de la Fundație și distrus de comuniști în 1947. Odată refăcut, monumentul a fost amplasat în fața UMF, unde se potrivea ca nuca în perete. Simbolistica patriei-mamă care își adună la piept copiii ce reprezintă provinciile alipite țării după Războiul de Reîntregire nu avea nicio legătură cu universitatea de medicină. Oricum, cu această ocazie, spațiul verde a fost desființat și înlocuit cu pavele din beton, reproducând harta României Mari. Platanii au fost desființați, supraviețuind unul singur, într-un colț al piațetei. Iar esplanada verde s-a transformat într-un deșert din beton cu o flacără eternă în față, efemer loc de desfășurare a unor rare ceremonii comemorative.
Controversele
Să nu ne înțelegeți greșit. Ne-a bucurat refacerea monumentului distrus, deși lucrării lui Crengăniș i-au fost aduse ulterior critici pe criterii estetice care ne depășesc. Cinstirea eroilor acestui neam este o datorie pioasă în fața căreia nu putem decât să ne înclinăm. Și familia noastră, ca și cea a dumneavoastră, și-a adus jertfa de sânge la temeliile acestei țări, bună, rea, cum o fi. Ne înclinăm în fața flăcării eterne când trecem pe lângă ea, cu gândul la acel unchi îngropat de viu de un obuz undeva pe lângă Valea Seacă sau la bunicul cu pulpa sfârtecată de glonț prin munții Tatra. Dar tot nu vedem vreo legătură cu UMF. Cel mai probabil, Simirad nu a găsit la acea dată alt loc liber prin târg. Ce nu ne place este faptul că reamenajarea unui spațiu public din Iași presupune, obligatoriu, desființarea oricărui metru pătrat de spațiu verde și înlocuirea lui cu beton. Oricum ar arăta proiectul pe planșele multicolore, rezultatul e unul singur: eliminarea spațiului verde. Cine se plimbă pe beton încins, vara, fără măcar un pic de umbră? Și chiar nu se poate altfel?
Și la București e la fel
Cu esplanada UMF s-a întâmplat același lucru petrecut cu Piața Universității din București. A făcut acolo Oprescu o parcare subterană, iar tot ce era verde deasupra a devenit beton. Ca urmare, acum zona e un veritabil deșert, pe care puținii trecători îl traversează mergând pe la umbra clădirilor din jur. Acum vreo 5-6 ani, încerca Primăria Capitalei să revigoreze zona, dar s-a înfundat în licitații și proceduri nefinalizate. Iar târgurile și spectacolele organizate acolo nu ajută prea mult. A existat și la noi ideea unei parcări subterane, făcută de Primărie în colaborare cu UMF. Proiectul nu a mai ajuns să fie și pus în practică, dar ar fi putut reprezenta o bună ocazie de reamenajare peisagistică a zonei. Reamenajare care poate fi făcută oricum, e vorba doar de voință și un minim de investiții.
Se poate ușor transforma
Acum vreo trei ani, Primăria Craiova a demarat un proiect de vreo 2,15 milioane lei care presupune exact asta: reamenajarea unei piațete betonate, Lăpuș pe numele ei. Nu se punea problema să se spargă betonul, să se sape sau mai știm noi ce lucrări de anvergură. Ar fi și problematic la noi, pentru că în fața UMF, oriunde ai săpa, sigur ai da de ceva ruine care ar putea fi suficient de valoroase pentru a-ți întârzia sau chiar bloca lucrările. Nu. Pur și simplu, era vorba de așternerea peste beton a unui strat fertil de vreo 20 cm de pământ vegetal, care să permită plantarea de gazon, flori și arbuști. O fi oare așa greu? Nu s-or găsi prin vistieria primăriei noastre vreo 2-3 milioane lei pentru a adăuga oleacă de spațiu verde în jungla betonată a Iașului? Nu credem că ar impieta cu ceva asupra monumentului Unirii. Și niște bănci faine, câteva lampadare cu aspect de epocă, poate și vreo două – trei mini fântâni arteziane. O fi așa greu?