Săptămâna trecută, un nou accident a încins spiritele în Valea Lupului. O asistentă medicală care traversa drumul european pe trecerea de pietoni a fost efectiv spulberată de un șofer băcăuan venit în viteză. Chemați la fața locului, colegii asistentei nu au putut face altceva decât să-i închidă ochii. Firesc, localnicii au ieșit din nou în stradă, ca și astă vară, cerând o soluție reală a problemei traversării drumului european. În fond, șoseaua din zonă este un fel de bulevard al Independenței, doar că situat la margine de târg. Localnicii nu cer altceva decât ce au și ieșenii din centru, adică dreptul de a traversa în siguranță. Rând pe rând, toate autoritățile, de la primăria Valea Lupului și poliția rutieră, până la Direcția de Drumuri și Poduri au ridicat din umeri. Ce să le facă? Dar, totuși, chiar nu se poate face nimic?
Pictură inutilă
Astă-vară au fost ședințe peste ședințe la Prefectură până s-a ajuns la amenajarea unei banale zebre la Popas Păcurari. Nici măcar aceea nu exista. Dar încă de atunci s-a acceptat ideea că trecerea de pietoni nu poate fi decât o soluție improvizată, nu una reală. O zebră, oricât de frumos ar fi pictată, nu-ți garantează traversarea în siguranță. Pentru aceasta, e nevoie de ceva mai serios: o pasarelă aeriană sau un pasaj subteran. Ambele sunt realizabile, doar să existe voință. Diferența este de preț, de modalitate de lucru și de accesibilitate. Să le luăm pe rând.
Blocaj cu pasarele
Pentru pasarele, primăria comunei are deja trei proiecte. Sau, mă rog, un proiect care cuprinde trei amplasamente pentru pasarele. În total, 2,7 milioane de lei. O primă problemă în cazul pasarelelor este cea juridică. Picioarele pasarelelor trebuie montate în afara drumului, pe terenul lui… Nu se știe cine. Până acum, nici măcar atâta lucru nu s-a rezolvat, să se afle cui aparțin terenurile de lângă șosea, ca să se poată negocia cumpărarea unei bucățele de 100 mp pe stânga și a alteia similare pe dreapta. Sau, dacă nea Vasile nu vrea să vândă, să se facă procedurile de expropriere în interes public. Am zis noi 100 mp, dar asta e doar o medie. Suprafața poate fi mai mică, dacă se montează un lift pentru ca și bătrânii sau persoanele cu handicap să poată urca pasarela sau mai mare, dacă se apelează la varianta unei rampe simple. Pasarela ridică problema accesibilității, fiind destul de dificil pentru o persoană în vârstă să urce, pe trepte sau pe rampă, până la 5-6 metri înălțime. Mai apare și problema „Dorel”, atunci când vreun șofer zăbăuc își conduce camionul cu bena ridicată, și dărâmă pasarela. Știți prea bine că asta s-a mai întâmplat, pe DN 1.
Destul de costisitor
Ambele probleme pot fi ocolite prin construirea unor pasaje subterane. Realizarea este ceva mai complicată din punct de vedere tehnic, dar nu cu mult. Firește, nu punem problema închiderii drumului european pentru efectuarea săpăturilor, așa cum s-a făcut la construirea pasajului din Piața Unirii sau a celui de la Hala Centrală. Ne aflăm totuși în secolul XXI și există chiar și la noi „cârtițe” făcute special pentru realizarea de tuneluri pe sub o șosea. Loc pentru manevrarea unei cârtițe de dimensiuni medii este suficient. Nu știm cât ar costa un astfel de pasaj. Adică există câteva exemple, dar cu prețuri absolut aberante. Pasajul „Sfânta Vineri” de la Hală a costat 21,7 milioane de lei. E drept, acolo a fost vorba și de efectuarea unor descărcări arheologice, ca și de schimbarea din mers a soluțiilor tehnice din cauza ruinelor descoperite. La „alții”, un pasaj care nu traversează vreun sit arheologic costă între 200 și 600.000 de dolari, în funcție de lungime și de dificultatea accesului. Să zicem o jumătate de milion de dolari, adică vreo 2 milioane de lei. Ceea ce nu ar fi chiar de speriat, mai ales pentru o comună precum Valea Lupului, unde primăria tocmai a anunțat creșterea impozitelor și taxelor locale cu 50%. Bani ar fi.
Zone unde s-ar impune
Valea Lupului reprezintă însă doar unul din punctele în care o astfel de soluție s-ar impune. Avem și în Iași destule locuri în care traficul este sugrumat de trecerile de pietoni care îi forțează pe șoferi să stea constant cu mâna pe maneta schimbătorului de viteză. Iar de suferit, suferă tot pietonii, care trebuie să facă slalom printre mașini. Bulevardul Independenței, că tot am pomenit de el, este un astfel de exemplu. Pe o lungime de un kilometru și oleacă există șase treceri de pietoni, cinci dintre ele fiind semaforizate. Mori în chinuri până ajungi din Târgu Cucu la Fundație. În Podu Roș, sensul giratoriu este înconjurat de treceri de pietoni, iar acolo înnebunesc și șoferii, care trec dintr-un semafor într-altul, și pietonii, care trebuie să traverseze în 21-25 de secunde, aproape în pas alergător. Intersecția Cotnari este alt exemplu. Nu mai vorbim de bulevardul Tudor Vladimirescu, unde se repetă povestea de pe Independenței. Și tot așa.