Oficialitățile, în linia întâi la inaugurarea Muzeului Militar

Râs cu plâns

Când auzi de tunuri şi politicieni, te gândeşti la clasicul clişeu al afacerilor oculte. De data aceasta, tunurile din incinta Muzeului Militar inaugurat sâmbăta trecută la Iaşi au făcut parte dintr-un decor firesc, în care s-au integrat şi autorităţile locale prezente la ceremonie. Colonelul Remus – Hadrian Bondor, comandantul Brigăzii 15 Mecanizate Podu Înalt, prefectul Marian Şerbescu şi viceprimarul Radu Botez nu au lipsit de la eveniment, unul important în ecuaţia aniversării Centenarului, dar şi a unui veac de la semnarea Armistiţiului care a pus capăt Primului Război Mondial. Cu această ocazie, cele trei personalităţi au devenit personaje ale unei adevărate scenete redată mai jos.

Dimineaţa, în zori. În cabinetul său, Remus – Hadrian Bondor priveşte pe fereastra larg deschisă spre parcul din faţa Garnizoanei Iaşi. Apoi, scoate dintr-un buzunar interior al uniformei o fotografie a generalului Henri Berthelot. Încearcă să-i copieze ţinuta, pozând într-o oglindă agăţată pe peretele cabinetului. În încăpere intră prefectul Marian Şerbescu.

Remus Bondor: – Ei, ce zici? Sunt leit Berthelot. Mai trebuie să lucrez un pic la mustăcioară, dar se rezolvă.
Marian Şerbescu: – Curat Berthelot sunteţi, comandante!
Remus Bondor: – Of, oare de ce toţi prefecţii simt nevoia să preia replici din O scrisoare pierdută? Dar să lăsăm asta. Eşti pregătit pentru jocul pe care vreau să-l pun în scenă la Muzeul Militar?
Marian Şerbescu: – Desigur, chiar mi-am repetat rolul toată noaptea.
Remus Bondor: – Deci, ca să rezum. Vom recrea atmosfera din vagonul în care s-a semnat Armistiţiul. Eu şi cu tine suntem reprezentanţii Franţei şi Italiei. Tu eşti italianul, capisci?
Marian Şerbescu: – Certo, maestro!
Remus Bondor: – Iar viceprimarul Botez va fi contele Alfred von Oberndoff, din partea nemţilor. Hai, că omul se potriveşte, are cetăţenie germană, o rupe binişor pe nemţeşte, stil cazon are, ce mai, e personajul de care avem nevoie.
Marian Şerbescu: – Totul e foarte clar, maestre. Şi cum facem, mergem mai întâi la ceremonia de la Muzeu, apoi unde?
Remus Bondor: – Cum unde? În Gara Mare. Găsim noi un vagon dezafectat, stai liniştit. Dar, până una, alta, stânga-împrejur şi, cu pas de defilare, să mergem spre Cercul Militar!

După un timp. Zona Cercului Militar. În faţa clădirii, se fac ultimele pregătiri pentru inaugurare. Câteva tunuri sunt amplasate pe terenul din preajma viitorului Muzeu Militar. Remus Bondor le inspectează atent, cu o pipă în colţul gurii. Întâlneşte un militar care şlefuieşte cu o cârpă ţevile strălucitoare ale tunurilor.

Remus Bondor: – Generalul Henri Berthelot sunt, de la Misiunea Militară Franceză. Cu ce te ocupi, sergent?
Militarul: – Am grijă de echipamentul de luptă, să trăiţi!
Remus Bondor: – Bravo, aşa trebuie, sergent! Patria are nevoie de tine!

În curtea Cercului Militar îşi face apariţia şi viceprimarul Radu Botez. Marian Şerbescu îi dă un cot lui Remus Bondor, semnalând prezenţa oficialului. Bondor îi iese acestuia în întâmpinare.

Remus Bondor: – Distinse domn, sper că sunteţi pregătit pentru mica noastră reconstituire a zilei de 11 noiembrie 1918.
Radu Botez: – Desigur, conduita şi spiritul meu prusac mă fac să-mi onorez fiecare cuvânt dat. Deocamdată, să ne ocupăm de festivitatea de inaugurare a Muzeului Militar. Cred că şi domnul prefect este de aceeaşi părere cu mine.
Marian Şerbescu: – Fără îndoială, ceremonia înainte de toate! Nu e aşa, domnule colonel?
Remus Bondor (ofensat): – General Berthelot!

Discuţia celor trei este întreruptă de stridenţa unei trompete care anunţă începerea ceremonialului de inaugurare. După un timp, cei trei se regăsesc într-un compartiment al unui vagon de clasa a doua, tras pe o linie din zona Gării.

Remus Bondor (către Radu Botez): – Excelenţă, Conte Alfred von Oberndoff, a venit timpul să vă recunoaşteţi înfrângerea.
Radu Botez: – Excelenţă, Mareşal Ferdinand Foch… sau General Berthelot, cum preferaţi?
Remus Bondor: – Evident, mareşal! General eram la Iaşi, aici, la Compegnie, sunt mareşalul Foch!
Radu Botez: – În cazul acesta, mareşale, întrucât mai avem zece minute până la ora 11.00, permiteţi-mi să fac un scurt studiu de fezabilitate al propunerii dumneavoastră de Armistiţiu.
Remus Bondor: – Mais ce n’est pas possible! Studiul ar dura măcar 5 ani. Semnaţi acum sau puterile Antantei vor fi necruţătoare cu Imperiul German!

Deodată, vagonul se pune brusc în mişcare, dezechilibrându-i pe cei doi. În uşă apare Marian Şerbescu.

Remus Bondor: – Ce se întâmplă, domnule prefect?
Marian Şerbescu: – Ne-au ataşat de trenul de Galaţi! Suntem în drum spre Nicolina.
Remus Bondor: – Trage semnalul de alarmă!
Marian Şerbescu: – Am tras, dar nu merge!
Remus Bondor: – Trage un foc în aer! Conte Alfred von Oberndoff, ai vreo legătură cu acest sabotaj?
Radu Botez: – Eu doar am cerut un răgaz de gândire.
Marian Şerbescu: – Şi acum, ce ne facem?
Remus Bondor: – Nu-i nimic, ne vom replia în spatele liniei frontului! De unde era să ştiu că liniile CFR – ului ne sunt inamice? Iar dacă vine controlorul, asta e! În loc de Armistiţiu, vom semna procesul verbal de amendă.

Bondor (primul militar din dreapta): Deocamdată, la Muzeu am expus tehnica militară. Urmează şi elementele esenţiale de logistică, precum cazanul de fasole, valiza de lemn şi foile de drum

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *