La zece ani de la câştigarea marelui premiu Palme d’Or pentru filmul “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, regizorul Cristian Mungiu a primit cea mai mare distincţie a Franţei, fiind decorat zilele trecute cu Legiunea de Onoare. Tot zilele trecute, Mungiu a fost prezent şi la Iaşi, unde a inaugurat noul cinematograf de la Ateneu, după ce s-a implicat în dotarea tehnică a acestuia. Aşadar, o perioadă plină de evenimente pentru Cristian Mungiu, cel mai titrat regizor român şi de care Iaşul se mândreşte aproape cu disperare. Ca orice scenarist care se respectă, Cristian ţine şi un jurnal personal, în interiorul căruia am aruncat o scurtă privire.
– Mă gândesc să mă duc la Dedeman să-mi cumpăr un raft nou pentru trofeele pe care le am acasă. S-au înmulţit ceva de groază. Deja aveam cele trei premii de la Cannes, apoi titlul de Cetăţean de Onoare al Iaşului, acum vine şi Legiunea de Onoare, unde s-o mai pun şi pe asta? Dacă tot mă duc la Dedeman, o să iau şi un raft special pentru Oscar, pe care o să-l şterg de praf în fiecare zi. Cine ştie, poate că într-o zi voi aşeza şi pe el un mic bibelou. Deocamdată, sunt bucuros că le-am făcut rost celor de la Ateneu de o instalaţie de proiecţie de ultima generaţie. Sunet şi imagine de cea mai bună calitate, să nu mai ciulească urechile la replicile din filmele româneşti. Acum vor vedea în cele mai detaliate profunzimi celebra farfurie de ciorbă sorbită jumătate de oră în peliculele minimaliste. Vor putea observa fiecare textură a morcovului sau pătrunjelului, ceea ce chiar este o realizare tehnică de mare acuitate. Oricum, mişto atmosfera de la inaugurarea cinematografului Ateneu. Până când se va da prima mână de var la celelalte cinematografe, ieşenii au unde să iasă seara la un film. Unde în altă parte să-ţi pupi iubita, dacă nu la cinema? La multiplex e foarte incomod, cu ochelarii ăia 3D rişti să pui mâna pe umărul altcuiva. Aici, la Ateneu, totul va fi old school. Sper, totuşi, ca atmosfera să nu fie atât de vintage. De pildă, să strige vreunul: „Sonoru’, bă!”, ca-n anii 80. Şi cu asta, cred că mi-am cam făcut datoria faţă de Iaşul natal. Cinema le-am făcut, le voi aduce şi nişte filme ca lumea, cu excepţia celor de la Hollywood. Aşa cum am spus, nu mă va vedea nimeni filmând la Hollywood producţii cu maimuţe mutante, roboţi zburători sau alte minuni science – fiction. Am stilul meu şi nu vreau să renunţ la el. De la filmat în chicinetă, am ajuns direct pe Croazetă. Unde deja mi-am făcut mutaţie. M-au luat organizatorii în spaţiu. Băieţi buni, jos pălăria!
