Licori moldovenești în Irak. Camelia Ciornia luând numele Cotnariului în deşertul irakian

Satiră cu ștaif

Vinul de Cotnari mai sparge o barieră a prejudecăţilor, ajungând să fie prezent pe masa irakienilor. Într-o acţiune de promovare iniţiată în septembrie 2017 şi continuată în ianuarie 2018, consilierul judeţean PMP Camelia Ciornia a reuşit să ducă celebrele licori cotnărene tocmai în oraşul Sulaymaniyah, aflat în nordul Irakului. Într-o seară Cotnari organizată la un restaurant din localitate, mesenii musulmani au putut admira calităţile Grasei şi Feteascăi, altădată gustate cu poftă de Ştefan cel Mare. Aşadar, pătrunzând acolo unde până şi puşcaşii marini ezitau să păşească în urmă cu câţiva ani, vinul de Cotnari a reuşit să-şi dovedească tăria de luptător. Drept urmare, directorul Constantin Deleanu a primit o serie de scrisori cât se poate de interesante.

Ciornia (dreapta): Dragă Ali, ţi-am amenajat colţul ăsta cu vinuri de Cotnari ca să vezi şi tu cum arată o oază în România

Donald Trump: Mister Constantin Deleanu, ne bucură acţiunea dumneavoastră de penetrare a unei zone sensibile din Irak. În timpul războiului contra regimului Saddam Hussein, am cheltuit resurse enorme pentru a stăpâni regiunea. Nu ne-am închipuit că o navetă de Cotnari poate face mai multe ravagii decât o rachetă sol – sol. Vă aşteptăm la sediul nostru, cu câteva mostre concludente pentru puterea armei pe care aţi creat-o. Dacă nu puteţi veni, lăsaţi la paznicul de la Deveselu nişte baterii de dimensiuni rezonabile, pe măsura parteneriatului nostru strategic.

Vladimir Putin: Dragă domnule Deleanu, am fost informat că pe scena diplomatică a Orientului Mijlociu a apărut un nou actor redutabil, în persoana vinului de Cotnari. Situaţia este privită cu îngrijorare la Moscova, Kremlinul sperând să nu vă amestecaţi în suveranitatea vodcii în stabilirea bunelor relaţii de prietenie şi colaborare. Deja am deplasat câţiva agenţi în zonă pentru culegerea de informaţii. Din păcate, toţi au devenit agenţi dubli, după ce au început să vadă dublu în urma consumului nesăbuit de Grasă.

Shinzo Abe: Domnule director, zilele trecute încă mai păstram un gust neplăcut după vizita eşuată de la Bucureşti. Un consilier de-al meu, care a făcut facultatea la Iaşi, a avut ideea de a-mi picura în ceai câţiva stropi de Blanc de Cotnari. Minune! Limba mi-a devenit dulce, ca şi moldoveneasca vorbită la Hârlău. Data viitoare când vin în România, promit să iniţiez în via dumneavoastră un schimb cultural deosebit. Vă ofer toate datele tehnice ale ritualului ceaiului, în schimbul tehnologiei ieşene de a da cep butoaielor din pivniţă. Până una, alta, după un pahar de Chateau, vă mărturisesc că mă clatin mai ceva ca centrul Tokyo – ului în plin seism. Arigato!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *