Cum s-a încălzit vremea oleacă, liderii liberali ieșeni au început să zburde pe dealurile și văile județului, la o socializare cu colegii rurali. Zilele trecute, o gașcă plină de președinți a descălecat la Țibănești, pe motiv de premiere a elevilor merituoși din comună. Din echipă au făcut parte, printre alții, președintele CJ Iași, Costel Alexe, vicepreședinții CJ Iași, Marius Sorin Dangă și Sorin Afloarei, președintele PNL Iași, Alexandru Muraru. Deși aparent o formalitate, vizita nu a fost atât de liniștită pe cât a părut, după cum rezultă și din materialul următor. (pamflet)
Un SUV străbate drumul pitoresc ce duce la Țibănești. În mașină, înghesuiți, transpiră laolaltă Dangă, Afloarei, Alexe și Muraru. Dintre toți, Alexe pare cel mai relaxat, cercetând atent ecranul smartphone-ului, în timp ce ceilalți se agită, enervați de căldură.
Alexandru Muraru: – Eu nu știu ce caut cu voi prin coclaurile astea? Când mă gândesc că frate-meu se lăfăie la cine știe ce ranch prin Texas, de vorbă cu vreun congressman, sorbind dintr-un pahar mare de whisky cu gheață, iar eu mă duc să beau un suc la căminul cultural din Țibana, prăfuit tot din cap până în picioare.
Sorin Afloarei: – Țibănești, nu Țibana.
Alexandru Muraru: – Ete, na! Mare diferență. De parcă ai spune San Diego în loc de San Francisco.
Marius Dangă: – Alex, mă intrigă lipsa ta de receptivitate la problemele societății rurale. Mai mult, vorbești de parcă ai fi un critic înverșunat al conceptului de România Educată, lansat de președintele nostru, Klaus Iohannis. Nu uita că mergem să premiem câțiva copii care au luat nota 9 la examenele naționale, deci strategia distinsului nostru președinte funcționează din plin.
Alexandru Muraru: – Funcționează my ass! Ia întreabă-l ceva pe Costel în engleză, să vedem ce Românie educată avem. (îi flutură mâna prin fața ochilor lui Alexe) Helău, mistăr Costel! Hau du iu du?
Confuz, Alexe ridică privirea din telefon.
Costel Alexe: – Ce, am ajuns la Țibana?
Sorin Afloarei: – Țibănești!
Costel Alexe: – Când ajungem la Țibana, să-mi spuneți. Sunt prins într-un joc de strategie, despre cum să-l bați pe Putin cu două rachete și un TAB făcut din tablă de Galați. Mi l-a dat generalul Vasile Roman, e foarte mișto.
Alexandru Muraru: – Ce slăban ești! Frate-meu mi-a trimis un joc de strategie făcut în 62, mnah, ce a găsit și el prin casele de amanet din jurul Pentagonului. În fine, Afloarei, mai avem mult de mers?
Sorin Afloarei: – Acușica ajungem! Deja suntem în dreptul casei lu’ tanti Varvara, apoi o luăm la deal, pe la moș Ghiță, și când vedem birtul lui nea Viorel, am ajuns la școală!
După ceva timp. SUV – ul impozant este tras în fața școlii. Câțiva copii îl cercetează curioși, lipindu-și nasurile de geam. Unul plasează o gumă de mestecat pe mânerul portierei. Altul își face selfie călare pe botul mașinii. Între timp, cei patru oficiali de la oraș străbat holurile școlii, căutând ușa sălii în care urma să se țină festivitatea.
Alexandru Muraru: – Organizare de mântuială. Unde e colacul, unde e sarea ospitalității? În afara de mutra servilă a consilierului Florentin Ciobotaru, n-am văzut nimic care să-mi crească stima de sine.
Marius Dangă: – Vai, Alexandru, mă fac că n-aud! Tocmai tu, un tip cu vederi largi, europene, transatlantice, te gândești la obiceiul comunist al pâinii și sării?
Alexandru Muraru: – Tu vorbești? Nu vezi ce profil de Lenin ai cu ciocul ăla? Am o foame a naibii de locală, o resimt în toată regiunea geopolitică a stomacului.
Sorin Afloarei: – Iaca nu știu, mai este programul Laptele și cornul? Poate găsim ceva în ghiozdanul unui premiant.
Costel Alexe: – Băieți, eu nu intru cu voi. Dacă văd scris numele meu pe tablă, o să fac urât.
Alexandru Muraru: – Apropo, Costele, la DNA te citează în ordine alfabetică, ca la catalogul de la școală? Te întreb pentru că ești mereu prezent când te scot ăia la tablă. Pardon, n-am vrut să spun tablă….
Costel Alexe (în șoaptă): – Poante stil Fenechiu…
Marius Dangă: – Haideți, intrăm sau nu? Lumea e deja înăuntru, ne așteaptă. Ciobotaru abia așteaptă să ne pupe de bun venit printre două vorbe languroase.
Cei patru intră și se așază la o masă, în aplauzele unei asistențe numeroase, cu mulți elevi îmbujorați de emoție și oficialitățile călare în primul rând de scaune. În timp ce primarul se ridică de pe scaun și spune un scurt discurs despre importanța prezenței domnilor de la Iași, cei patru discută între ei în șoaptă.
Alexandru Muraru: – Băi, eu nu vorbesc aici. Pana mea, am frate ambasador în America, cum să spun un speech la Țibana?
Sorin Afloarei: – Țibănești.
Marius Dangă: – Nici eu nu cred că o să iau cuvântul. A trecut vremea când simțeam nevoia să fiu aplaudat de bazinele electorale rurale.
Sorin Afloarei: – Costele, tu nu te bagi la o alocuțiune prietenoasă cu acest public minunat?
Costel Alexe (cufundat cu nasul în telefon): – Eu nu vorbesc decât în prezența avocatului.
Sorin Afloarei: – Bine, mă, tot eu să fac chestiile penibile. Noroc că am îmbrăcat maleta asta, de zici că sunt Zelenski.
Marius Dangă: – Așa e. Fii eroul nostru, Sorinele!
Afloarei își drege glasul și se adresează publicului nerăbdător.
Sorin Afloarei: – Bună ziua! Suntem foarte bucuroși că suntem în mijlocul vostru, dragi elevi din Țibana!
Alexandru Muraru: – Țibănești!
Muraru (foto al doilea din dreapta, pamflet): Costele, mai scoate nasul din telefonul ăla! Nu de alta, dar te văd elevii și or să creadă că iei lecții de engleză online