Cu sau fără coronavirus, viața merge înainte, mai ales cea politică. În această perioadă, candidații la principalele funcții de conducere din municipiu și județ își trag un pic respirația, pregătindu-se pentru iureșul campaniei care va urma. La președinția Consiliului Județean Iași se prefigurează o luptă canibalizantă pe partea dreaptă a eșichierului între actualul ministru al Mediului, Costel Alexe (PNL), profesorul Daniel Șandru (PLUS) și cercetătorul Silviu Gurlui (USR). Sau poate a doar doi dintre ei. Deocamdată, cei trei stau și așteaptă trecerea balamucului stârnit de COVID-19, dar, chiar și așa, nu se pot abține să nu ticluiască planuri pentru lupta electorală. (pamflet)
O pădure de la marginea Iașului. Primăvara aduce un vânticel călduț printre copacii ce se trezesc la viață. Printre arbori, în ciripitul unor vioaie păsărele, se plimbă agale Silviu Gurlui și Costel Alexe, încălțați cu cizme de cauciuc și haine în culori de camuflaj, specifice vânătorilor.
Costel Alexe: – Ah, ce savoare! Dragă Silviu, sper că simți vigoarea aerului cum intră în nările noastre atât de atrofiate de praful dosarelor ministeriale! Zefir, nu alta! Se cunoaște rodul muncii mele de ministru la Mediu. Primăvara începe cu mine, ca să parafrazez un cântec celebru!
Silviu Gurlui scoate un aparat de sub haină, plin de cadrane pe care se agită diverse ace indicatoare.
Silviu Gurlui: – Costele, n-aș fi atât de pătimaș în aprecieri. Aparatul meu îmi arată că mediul e cam varză. Ia uite, scula asta constată depășiri de 100 de ori la indicatorul praf de copt.
Costel Alexe: – Nu te îngrijora, e de la cei care și-au făcut stocuri uriașe de făină. E posibil ca, în combinație cu drojdia sau praful de copt, să rezulte un compus care să afecteze ușor calitatea mediului, dar se rezolvă dacă stingi cu un pic de oțet.
Silviu Gurlui: – În fine, aș fi dezvoltat subiectul, dar încep să fiu și eu preocupat de o altă provocare, alta decât influența bălegarului asupra purității apei de izvor. E vorba de alegerile astea pentru Consiliul Județean.
Costel Alexe: – Da, te înțeleg, ești nou în politică și e firesc să simți o intruziune în spațiul tău vital, ca un PET băgat nelalocul lui în sectorul deșeurilor din sticlă și metal.
Silviu Gurlui: Auzi, poți să te abții măcar o clipă de la vrăjelile tale de mediu? Hai să fim oameni serioși, responsabili, și să lăsăm comicăriile astea. Mie chiar îmi pasă de electorat și vreau să vin cu cea mai bună ofertă posibilă.
Costel Alexe: – Cu abordarea asta, deja ai trecut la nivelul doi în demagogie. Felicitări, ești pe drumul cel bun.
Silviu Gurlui: – Mulțumesc. Oricum, mă bucur să te am alături. Știi că planul meu e să-l sap pe partenerul de alianță, Daniel Șandru, dar încă nu am o strategie.
Cei doi ajung într-un luminiș. Alexe se apropie de o scorbură, o măsoară preocupat cu o ruletă.
Costel Alexe: – Pe drumul ăsta forestier am numărat peste cincizeci de scorburi. Trebuie luate măsuri. Plombăm toate scorburile, băgăm asfalt și facem drumul lună. Uite, asta ar putea fi o temă de discuție pe care s-o ai cu Șandru în competiția internă: modernizarea infrastructurii rutiere în județ.
Silviu Gurlui: – Vai, cum să torn asfalt prin pădure? Să omor astfel milioane de microorganisme atât de necesare ecosistemului?
Costel Alexe: – Bă, vrei sau nu să rupi gura târgului? Promite că asfaltezi tot ce prinzi prin județ și i-ai luat fața lui Șandru. Ăla ce-o să zică? O să-i dea cu filosofeli de-ale lui, cu etica, promiscuitatea morală, tarele sociale, falimentul sistemului etatist, chestii din astea. Fix ce vrea țăranul să audă.
Silviu Gurlui: – Costel, te rog, hai și tu la o discuție cu Daniel, să mă susții.
Costel Alexe: – De acord, dar stai să mai inspir o dată aerul ăsta splendid. Ah, acum parcă a venit și o boare cu aromă de vanilie. Pff, ce primăvară!
După un timp. O încăpere cu pereții înțesați de tablouri și rafturi cu cărți. La o masă, Șandru trage absent din pipă. În fața lui, pe fotolii, se află Alexe și Gurlui.
Silviu Gurlui: – Simt o depășire ușor îngrijorătoare la indicatorul gudron.
Daniel Șandru: – Imposibil, fumez tutun de cea mai bună calitate, nu Mărășești.
Costel Alexe: – Domnul Șandru e un intelectual rasat, avem încredere în tot ceea ce emană, inclusiv fumul de pipă.
Daniel Șandru: – Îmi place cum gândiți, domnule ministru. Ehei, dacă aș fi trăit în urmă cu o sută de ani, ce boier aș fi fost! Dar așa, mă împing ăștia de la PLUS să devin un soi de vătaf județean.
Costel Alexe: – Vai, dar cum de îndrăznesc să vă propună această, cum să-i spun…
Daniel Șandru: – Decădere în plan social, academic? Umilință administrativă pentru un universitar ancorat în sferele cunoașterii profunde?
Costel Alexe: – Fix asta voiam să spun!
Daniel Șandru: – Dacă și dumneata, care nu ești deloc un fin cunoscător al intelectualității ieșene, îți dai seama de acest lucru, atunci lucrurile sunt clare. Chiar acum voi semna o declarație prin care renunț la această candidatură, rod al minorelor orgolii politice!
După câteva minute, Gurlui și Alexe ies din biroul lui Șandru.
Silviu Gurlui: – Nu-mi vine să cred. A renunțat la canidatură! Calea mi-e liberă spre Consiliul Județean.
Costel Alexe: – Stai, nu te bucura, prietene. Ai grijă ce-ți spune noul tău adversar, Costel Alexe, stăpânul apelor și codrilor seculari: tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul, mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este!
Șandru (foto sus, stânga): Alteță, urați-mi succes în bejenia mea. Într-un Iași plin de palate, sunt sortit să-mi duc veacul într-o casă pătrată