Grupurile de Acțiune Locală: idee generoasă, realizare găunoasă

Reflector

Una dintre primele legi adoptate de Marea Adunare Națională în 1968, a fost cea vizând „organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România”. Atunci au fost trasate actualele comune și județe. Au fost mutate sate de la o comună la alta, comune de la un județ la altul, fără criterii bine definite. De fapt, se spunea că limitele unităților administrativ teritoriale au fost trasate după cum i-a tremurat lui Ceaușescu pe hartă mâna cu creionul. Cert e că în decurs de 50 de ani, infrastructura și mijloacele de transport au evoluat, România și-a schimbat regimul politic, a intrat în Uniunea Europeană, în NATO, dar organizarea administrativă a rămas aceeași. De ce ar conta asta? Păi, de 12 ani de când am intrat în UE, Bruxelles-ul se tot chinuie să ne explice că județele noastre sunt prea mici pentru a putea lansa proiecte mari, iar comunele n-au forța financiară necesară pentru a se înhăma la ceva serios. În afară de indolența noastră, este una dintre cauzele care determină ritmul lent de absorbție al banilor puși la dispoziția noastră. Despre una dintre metodele găsite pentru a „fenta” o organizare administrativă depășită vom vorbi și noi azi.

Motiv
Încă din 2008, au început să apară așa-numitele Grupuri de Acțiune Locală. În esență, ele reprezintă un grup de comune ale căror primării au semnat un acord de asociere pentru realizarea în comun a unor proiecte. Din GAL-uri fac parte și firme private sau organizații neguvernamentale interesate. Ideea e simplă: o comună e prea mică pentru a face un proiect important. În plus, autoritatea unei comune se oprește la limitele ei. Dacă vrei să repari un drum comunal între satele A și B din comune diferite, ar trebui practic un proiect pentru bucata de drum de pe raza unei comune și un alt proiect pentru bucata de pe comuna vecină. Și dacă numai un proiect este aprobat? Se întâmplă cum s-a întâmplat la drumul județean Iași – Botoșani, prin Țigănași și Plugari: până în dreptul panoului care marchează intrarea în județul vecin, drumul e țiplă. De la panoul cu portretele lui Iorga, Enescu și Eminescu încolo, suprafața acoperită de gropi este egală sau chiar o depășește pe cea acoperită cu asfalt. Ei bine, pentru asta s-au înființat GAL-urile.

261 de GAL-uri
În toată țara funcționează, la nivel de comune, 261 de GAL-uri. Unele grupează comune aflate în județe diferite, dar cu interese comune. Lunca Prutului nu începe la limita cu județul Botoșani și nu se termină la cea cu județul Vaslui. De irigații, de exemplu, au nevoie toți fermierii, indiferent în ce județ le-a fost emisă cartea de identitate. Și așa au apărut GAL „Dealurile Bohotinului” cu sediul în Răducăneni, GAL „Stejarul” – Sinești, „Colinele Iașilor” care grupează 15 comune, inclusiv una din județul Neamț, GAL Iași Sud-Vest – Strunga, dar care se întinde și el până în Neamț, Siret-Moldova – Lespezi, Poiana Vlădicăi – Tomești, Microregiunea Belcești-Focuri, „Ștefan cel Mare” – de la Aroneanu până în Vaslui, „Stejarii Argintii” – Miroslava, „Valea Prutului” – Popricani, Rediu-Prăjeni – din Movileni până în Botoșani și Codriii Pașcanilor – Miroslovești.

Fonduri UE
Pentru toate aceste forme de asociere, UE a stabilit un cadru financiar speficic, așa-numita Rețea Europeană pentru Dezvoltare Rurală, tradusă în legislația noastră prin Programul Național de Dezvoltare Rurală. Să nu-l confundați cu Programul Național de Dezvoltare Locală, care este o inițiativă guvernamentală, făcută cu bani de la bugetul nostru, nu din fonduri europene. Practic, există fonduri europene dedicate GAL-urilor, ceea ce ar trebui să ducă la creșterea finanțărilor locale și la dezvoltarea satelor. Dar se întâmplă efectiv asta?

Bani puțini
Ei, aici depinde pe cine întrebi. În teorie, GAL-urile pot rezolva probleme locale, fără să mai fie nevoie de zeci de ștampile „de la județ”. Au fost situații în care cheltuielile administrative pentru realizarea unui proiect au egalat investiția propriu-zisă. Gândiți-vă numai ce înseamnă să bați drumurile de zeci de ori de la Sirețel la Iași pentru o prăpădită de uliță. Proiectele finanțate prin GAL sunt mici. De exemplu, de când există, „Colinele Iașilor” a intermediat realizarea a 51 de proiecte în valoare totală de doar 2,3 milioane euro, adică vreo 40.000 de euro pe proiect. Sunt bani pentru care angajații Direcției de Proiecte din cadrul Consiliului Județean nici nu se dau jos din pat, dar care pot însemna enorm pentru o comună săracă precum Dagâța sau Ipatele. Existența GAL-urilor îi scutește și pe fermieri de multe drumuri la Iași pentru subvențiile acordate prin Politica Agricolă Comună.

Tocați aiurea
Și atunci, care ar fi problema? O problemă importantă este că nu există un mecanism de control eficient al GAL-urilor. Bun, trec inspectorii Camerei de Conturi pe la comune, dar fiecăreia îi vine rândul o dată la vreo trei ani. Timp în care poți da zece tunuri a 40.000 de euro. Apoi, deseori, GAL-urile sunt folosite pentru acordarea de sinecuri la nivel local. Așa cum există baroni de județe, există și baroneți de comune. Doar nu vă închipuiați că există GAL-uri în care să nu fie angajați copii de primari sau de consilieri locali, nu? Iar lefurile nu sunt chiar mici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.