Compania de Transport Public Iaşi a intrat într-o epocă de modernizare, pe alocuri rapidă, prin prisma aducerii de autobuze nou – nouţe. Însă, în privinţa tramvaielor, lucrurile se mişcă lent, cu frâna trasă. Cum vehiculele de acest gen sunt scumpe, deocamdată conducerea CTP mizează pe farmecul vetust al tramvaielor second – hand importate din Germania, unele dintre ele fiind născute la începutul anilor ’60. Zilele acestea vor produce o relativă minune, în sensul că pe liniile din Iaşi vor circula tramvaie nemţeşti fabricate după căderea zidului Berlinului, ceea ce înseamnă o anumită tinereţe. Deocamdată, directorul Cristian Stoica este cuprins de emoţiile recepţionării noului lot de unităţi de transport, fapt reflectat şi în cuprinsul jurnalului personal.
– Simt că nu mai am răbdare! Nu mai puţin de 11 tramvaie cu vârsta de 25 de ani vor poposi în depourile noastre. În sfârşit, voi scăpa de câteva dintre babele de 50 de ani care m-au înnebunit cu scârţâiala lor. Bătrâne, urâte şi proaste, toată ziua îmi făceau şicane. Anchiloza câte una prin Târgu Cucu, alta îmi făcea o criză de sciatică prin CUG, iar celelalte jucau tabinet în depou, aşteptând să intre la masaj, pe mâna mecanicilor. Iată că roata s-a învârtit şi mai am un pic şi le spun Auf Wiedersehen la nemţoaicele care se vor retrage în vreun muzeu din Augsburg, unde le este şi locul. Tremur de emoţie la gândul că voi avea pe mână 11 domnişoare. Bine, un pic rulate, dar tot ca nişte domnişoare arată. În prima zi, le voi arăta oraşul. Facem o scurtă excursie, dar sper să nu ne întâlnim cu Tramvaiul Comunismului, să nu le speriem încă de la început. Oricum, va trebui să am grijă de ele ca de ochii din cap, că altele nu ştiu când mai primesc. Ştiu, mai vin nouă bucăţi la anul, de Centenar, dar după aia ciuciu. Dar să nu mă mai amărăsc şi să mă gândesc mai bine cum le voi întâmpina. Să le pun oare hitul „Du-mă acasă, măi tramvai”? Oare nu e prea retro? Adică să nu se simtă ofensate, să creadă că fac vreo aluzie stupidă. Să organizez un număr de striptease, cu vatmanii dezbrăcându-se de uniforme? Mnee, n-ai cu cine…Să pun Corul Controlorilor să intoneze vreun cântec sărbătoresc? Dar ce refren ştiu ăștia, în afară de “Legitimaţia sau abonamentul dumneavoastră”? Uite, asta nu-mi place: vrei să faci un eveniment festiv şi n-ai cu cine. Până la urmă, cred că le agăţ una de alta, facem un trenuleţ ca al fetelor de la Căpâlna, eu mă urc în primul vagon şi mergem aşa pe străzile Iaşului, în pas de defilare. Tramvai de plăcere, păi, nu?