De vreo două decenii încoace, de când am început să ne uităm spre vestul Europei și mai cu seamă în ultimii 12 ani, de când doamna Uniune Europeană ne-a primit la sânul ei, suntem bombardați cu informații venite din toate părțile despre instituții europene, fonduri de coeziune, programe operaționale și alte asemenea. Mulți astfel de termeni rămân pentru omul obișnuit la fel de clari ca un discurs în păsărească, pentru că ei sunt abstracți și neclari. Când vrea să se spargă în figuri cât de deștept este el, cât de bine se pricepe la subiectul UE și cât de prost este adversarul, orice politician abordează subiectul banilor europeni. Cei din Opoziție sare de gâtul Guvernului că rata de absorbție este mică. Guvernul îi trimite la abecedar, explicându-le că așa rată de contractare nu are nici Germania. Până la urmă, omul care vrea să se informeze ridică din umeri: toți par să aibă dreptate, dar el tot nelămurit a rămas. E bine? E rău? Vedem peste tot în jurul nostru pancarte pe care scrie că strada cutare a fost reparată pe bani europeni sau că țeava de apă caldă de sub ea a fost plătită de Bruxelles. Cât a beneficiat Iașul de pe urma lu’ madam Europa? Și-au făcut treaba aleșii noștri sau putem să-i trimitem la plimbare?
Absorbție = 30%
Apropo de Guvern și Opoziție, de care aminteam mai sus, culmea e că ambele tabere au dreptate. Rata de contractare desemnează suma totală a valorilor contractelor semnate cu draga de Comisie Europeană. Pentru bugetul european multianual 2014-2020, rata de contractare a României este de 79%. Adică s-au semnat contracte pentru 79% din banii care ne-au fost alocați. S-au semnat contracte, dar asta nu înseamnă că s-au și cheltuit banii, pentru că știți cam cum merg licitațiile la noi și proiectele de investiții, în general. Rata de absorbție reprezintă banii cheltuiți pe bune, transformați în asfalt sau în diplome de pregătire a șomerilor pentru alte meserii. Asta e de doar 30%. Din 31 miliarde euro alocați României, s-au cheltuit efectiv doar 9,25 miliarde de euro. Mai avem un an și jumătate pentru a semna contracte pentru 21% din banii disponibili și trei ani juma’ pentru a cheltui cei 70% de care încă nu ne-am atins. UE acordă doi ani pentru cheltuirea banilor, din momentul semnării contractului. Dacă semnezi un contract pe ultima sută de metri, în noiembrie 2020, nimeni nu e absurd să-ți ceară să-i cheltuiești într-o lună. E bine, e rău? Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Rata medie de absorbție pe ansamblul Uniunii Europene este de 33%, deci nu cu mult mai mare decât a noastră. E drept, asta înseamnă că suntem sub medie, dar măcar îi depășim pe bulgari, nu?
Context istoric
Câți bani din cei 9,25 miliarde euro au ajuns la Iași și de ce? O să vă spunem de la început că Iașul a fost campion la ceea ce se chema pe vremuri „fonduri de preaderare”. Erau bani pe care UE ni-i dădea ca să ne obișnuim cu ideea de a redacta proiecte, în cadrul unor programe de care poate ați auzit, gen PHARE, SAMTID sau SAPARD. Sumele nu erau mari. Dacă prindeai o finanțare de 100-200.000 de euro, aveai impresia că l-ai luat pe Dumnezeu de un picior. La un milion de euro, dansai. Când Consiliul Județean a prins bani pentru reabilitarea mănăstirii Golia, vreo 5 milioane de euro, numai nu s-a dat cu artificii. Nimeni nu se gândea la începutul anilor 2000 la proiecte de câte 20 milioane de euro, cum au fost pasarela Octav Băncilă sau reabilitarea traseului Păcurari – Independenței. Așa puțini cum erau, banii de preaderare au prins bine. În județ s-au făcut 42 de proiecte, constând în drumuri și alimentări cu apă, a câte un milion de euro. Mai multe proiecte decât tot restul Moldovei la un loc.
„Politici de coeziune”
Nu am menționat degeaba cele trei programe de finanțare de mai sus. Prin SAPARD și SAMTID s-au finanțat exclusiv lucrări de infrastructură, vizibile cu ochiul liber. O bună parte din fondurile PHARE au mers tot pe infrastructură, de dimensiuni mai mici: o școală, o primărie, o casă de copii. Din nou, chestii concrete, vizibile, nu cine știe ce studii, strategii, cursuri sau schimburi de experiență care se finalizează cu hârtii, CD-uri și planșe frumos colorate. Echivalentul de azi sunt așa-numitele „fonduri de coeziune”, acordate prin Programul Operațional Regional și menite să reducă diferențele de dezvoltare dintre regiunile Europei, în lumina așa-numitei „politici de coeziune”. Or, părerea Comisiei Europene este că cea mai bună cale de a scoate o regiune din sărăcie nu este acordarea de ajutoare sociale, ci asfaltarea drumurilor, construirea de aeroporturi, îmbunătățirea serviciilor medicale prin refacerea și dotarea spitalelor sau a educației, prin construirea și dotarea școlilor. Tot prin POR se finanțează, pentru companii, cumpărarea de echipamente și utilaje noi, care să le permită să concureze pe piețele internaționale sau amenajarea spațiilor de producție. Se mai dau bani și pentru refacerea clădirilor de patrimoniu, ceea ce sprijină turismul local și, indirect, firmele de construcții, care mai prind niște contracte bune sau chiar ieșenii în general, care își vor putea găsi locuri de muncă la firmele respective.
Lideri la numărul proiectelor
În privința banilor pe care am reușit să-i luăm de la Uniunea Europeană din 2014 încoace, putem spune că una e albă, alta e neagră. Sau una caldă, alta rece, după cum preferați. Fără discuție, suntem campioni regionali când e vorba de contracte finanțate prin fondurile de coeziune, luând în calcul atât proiectele inițiate de autoritățile publice locale, cât și cele propuse de companii, organizații neguvernamentale sau universități. Suntem campioni la număr de proiecte acceptate la finanțare, respectiv 159. Pe locul doi în regiune se situează județul Suceava, al liberalului Gheorghe Flutur, care se visează lider regional. La Suceava, s-au obținut bani pentru 134 de proiecte. Alt „lider” autointitulat, Bacăul, a prins bani pentru 123 de proiecte. De Vaslui nici nu mai zicem, că acolo abia dacă au fost aprobate 43 de proiecte. Vorba aia, „UE dă, dar nu pune în traistă”. Vecinii noștri din sud par hotărâți să rămână săraci în continuare, dacă ne luăm după numărul de proiecte inițiate. Nu ăsta este însă criteriul cel mai important, după cum vom vedea mai acuși.
Cele mai multe fonduri
Suntem campioni și în privința fondurilor totale atrase: 1,5 miliarde lei, față de un miliard Bacăul sau 758 milioane lei, Suceava. Cel mai prost în toată Regiunea Nord-Est stă Neamțul, cu doar 733 milioane de lei atrași. Pe ansamblu, Iașul a atras un sfert din cele 5,72 miliarde lei care au intrat în toate cele șase județe ale regiunii.
Marile contracte
Cele mai importante proiecte aparțin Consiliului Județean și municipalității ieșene. Firesc, având în vedere că cele două instituții au forța financiară necesară susținerii unor proiecte mari, dar și luând în calcul necesitățile, mult mai mari decât ale oricărei alte entități. Consiliul Județean și-a adjudecat aproape 450 milioane de lei pentru refacerea drumului județean Iași – Suceava și reabilitarea Spitalului de Copii „Sf. Maria”. Primăria, alte 114 milioane de lei pentru modernizarea șinei de tramvai din Tudor Vladimirescu și cumpărarea de tramvaie noi. Singure, cele două instituții și-au adjudecat aproape 40% din banii câștigați de întreg județul. Pe lângă ele s-au băgat și comunele din județ, ba chiar și Episcopia Romano-Catolică, mănăstirea Bârnova sau bisericile Bărboi și Vovidenie. Bani să fie, că mulți îi vor.
Depășiți de Galați
Și atunci? Unde e bila neagră? Există și nu una singură. Iașul este un județ mare, iar efectul banilor primiți se diluează. Una e ca o comună cu 1.000 de locuitori să pună mâna pe un milion de euro și alta ca aceeași sumă să intre într-un oraș cu 320.000 de locuitori, nu? Raportat la populația rezidentă, adică la cei care locuiesc efectiv în județ, rezultă o sumă de 1.882 de lei pe cap de ieșean. La Botoșani, suma adjudecată de la UE este de 2.377 lei pe locuitor. Culmea, și Vasluiul ne salută din mers: au ciupit de la UE 2.135 de lei pe cap de vasluian. Ne-au luat, atât ca sume totale, cât și luând în calcul populația, și județe pe care n-am fi dat nici doi bani. Vrancea a obținut de la UE 1,8 miliarde de lei. Galațiul, 1,7 miliarde lei. V-ați fi gândit că sunt mai buni ca noi? Excluzând Bucureștiul, campionii naționali detașați sunt constănțenii cu incredibila sumă de 5,9 miliarde de lei. Județul Cluj a reușit să obțină de la Uniunea Europeană o sumă uriașă, de 4,5 miliarde lei. Pe scurt, Iașul nostru are pretenții, dar multe dintre ele sunt nejustificate. Mai mult ne lăudăm decât muncim.
Nu sunt adjudecate
O altă bilă neagră s-ar putea să se rostogolească peste noi peste câțiva ani. Cele mai importante proiecte câștigate de autoritățile ieșene nici măcar nu au demarat efectiv. Nu s-a găsit încă nicio firmă care să refacă drumul Iași – Suceava. Nu s-a găsit nimeni care să vândă tramvaie Primăriei, iar licitația va fi reluată. Nu se cunoaște încă nici numele companiei care va reface șinele de tramvai din oraș. Or, dacă proiectele nu sunt implementate, banii se pierd. Ne vor fi trecut prin fața ochilor doar pentru a se evapora.
Trenul comunelor
Ce este cel mai important este faptul că din 2021, regulile se vor schimba. În general, Comisia Europeană consideră că 7 ani sunt suficienți pentru rezolvarea unui tip de problemă. În perioada 2014-2020, s-a considerat că prioritară este infrastructura mare: apă, canal, autostrăzi, drumuri majore, spitale regionale. N-ai cerut bani pentru asta? Înseamnă că nu-ți trebuie, iar din 2021 dăm bani pentru altceva. Chiar în această perioadă se negociază viitorul cadru financiar european. Deocamdată, cifra anunțată pentru România în cadrul politicii de coeziune este de 30,6 miliarde euro. Ăștia vor fi banii disponibili pe 7 ani. Dintre ei, doar 4,5 miliarde euro sunt destinați infrastructurii mari, oleacă mai mult decât pentru cooperarea transfrontalieră – 3,1 miliarde euro. Pentru formarea angajaților, programe de studii sau proiecte sociale, este prognozată o sumă de 8,4 miliarde euro. Grosul banilor, respectiv 17,3 miliarde euro vor intra în capitolul „dezvoltare regională”. Adică infrastructură mică. Până acum, au avut prioritate regiunile, județele și municipiile. Din 2021 va sosi trenul comunelor. Vor ști să ia banii?