În urma alegerilor de săptămâna trecută, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” are un nou rector, în persoana profesorului Aurelian Bălăiță, acesta succedându-i Atenei Simionescu, cea care a ocupat această funcție în ultimii 8 ani. Bălăiță este specializat în arta teatrală, fiind îndrumător de doctorat în arta mânuirii păpușii și marionetei, teatru de animație și alte chestii numai bune de jucat la matineu. Prin urmare, auzind de vestea performanței lui Aurelian Bălăiță, alți doi oameni de cultură, Cristian Hadji – Culea, directorul Naționalului ieșean, și Andrei Apreotesei, managerul Ateneului Național, s-au grăbit să-l întâlnească pentru a purta o discuție profesională. (pamflet)
O cafenea din centrul Iașului. La o masă discretă, Andrei Apreotesei și Cristian Hadji – Culea discută la o cafea.
Andrei Apreotesei: – Ai văzut, a ieșit Bălăiță rector la Universitatea de Arte.
Cristian Hadji – Culea: – Era și timpul ca această citadelă a artei să fie condusă de un om al spectacolului, un iubitor al scenei.
Andrei Apreotesei: – Hai, domnule, ce spectacol, ce teatru? Omul e expert în păpuși și marionete. Asta numești tu artă teatrală?
Cristian Hadji – Culea: – De ce nu? Marionetele sunt la mare căutare în instituțiile de cultură din România. Numai eu știu vreo trei Pinocchio mari directori de teatru, plus o Cruella manager la Operă.
Andrei Apreotesei: – Ai văzut prea multe desene animate. În fine, îți respect opinia. Totuși, rămân la părerea că poate ar fi fost mai potrivit un specialist în teatrul adevărat.
Cristian Hadji – Culea: – Până una, alta, eu zic să avem o discuție cu el, să vedem cu ce ne poate ajuta. Poate facem niște parteneriate, schimburi de experiență, chestii din astea.
Andrei Apreotesei: – De acord, dar un pic mai târziu. Suntem artiști cu toții, nu putem purta dialoguri manageriale mai devreme de ora 10.00.
După două ore. Cei doi intră în biroul lui Bălăiță. În spatele unei mese, pe un fotoliu capitonat, rectorul citește preocupat ziarul, îmbrăcat în clovn. Apreotesei și Hadji – Culea se apropie de birou, dându-și coate și zâmbind.
Andrei Apreotesei: – Ceva noutăți? A venit circul în oraș?
Bălăiță tresare, apoi aruncă ziarul pe masă, îmbufnat.
Aurelian Bălăiță: – Dacă și voi faceți mișto de mine, atunci chiar că nu se mai poate vorbi de viață culturală în orașul ăsta! Nu înțeleg care ar fi motivul acestei ironii deloc subtile.
Cristian Hadji – Culea: – Ei, colegul nostru e pus pe glume de dimineață. Evident, nu avem nimic împotrivă ca un păpușar să conducă o prestigioasă universitate a Iașului. Și chiar îți stă bine costumat în clovn, ai încercat să dai probe la Teatrul Luceafărul?
Aurelian Bălăiță: – Vezi, iar mă luați în balon!
Andrei Apreotesei: – Exact asta îți lipsește! Niște baloane din alea pe care să le sucești dându-le forme de animăluțe. Te mai relaxezi și tu, mai cunoști oameni, mai faci un ban de buzunar.
Aurelian Bălăiță: – Tu vorbești, care ții la Ateneu broaște țestoase și iepuri pe post de actori? Dar, mă rog, faceți mișto cât puteți, eu mă simt bine în noua mea haină de rector.
Bălăiță se ridică nervos de pe fotoliu, scoate dintr-un sertar câteva mingi colorate și începe să jongleze cu ele.
Aurelian Bălăiță: – Acum spuneți-mi motivul vizitei voastre. Nu mă băgați în seamă, ăsta e modul în care mă relaxez. Câteodată mai scot câte-un iepure din buzunar sau bag trei săbii pe gât, dar azi nu prea sunt în formă. Prin urmare, vă ascult.
Andrei Apreotesei: – Eu nu am nimic special de spus. Domnul Hadji – Culea era interesat de nu știu ce colaborare cu Universitatea de Arte.
Cristian Hadji – Culea: – Da, mă gândeam să le ofer studenților tăi posibilitatea de a face practică la Naționalul ieșean. Pe de altă parte, am și un plan mai deosebit. Aș vrea să montez un musical de succes pe scena de la Vasile Alecsandri. Nu ascund faptul că, prin acest spectacol, intenționez să-i mai fur din spectatorii lui Rancea.
Aurelian Bălăiță: – Păi ea e cu Opera, dumneavoastră vreți să faceți un musical.
Cristian Hadji – Culea: – Tot un drac e! E muzică și într-o parte, și în cealaltă. Așa că, dacă ai niște tineri buni la cântat, nu contează genul, poate fi și populară, și manele, trimite-i la mine, să văd ce scot din ei. Praf o fac pe Rancea, chiar pe teritoriul ei!
Aurelian Bălăiță: – Aș avea niște băieți, dar sunt specializați mai mult pe cântece bisericești. Dacă vreți vă trimit instrumentiști: tromboniști, trompetiști. Am și tipi care cântă-n strună, o minunăție!
Cristian Hadji – Culea: – Perfect, îi aștept pe toți la Național!
După câteva zile. Apreotesei și Hadji – Culea, la aceeași cafenea.
Andrei Apreotesei: – Ei, și cum decurge colaborarea cu noul rector?
Cristian Hadji – Culea (dă din mână a lehamite): – Mai bine nu mă întreba. Ce i-am cerut eu și ce mi-a dat el! Mi-a trimis un arlechin pe catalige, doi pitici acrobați și un ventriloc care o imita pe Rancea. Ce-i drept, păpușa aducea foarte bine cu Cruella. De fapt, pe ăsta l-am păstrat, stă în stația de tramvai de la Teatru și face un ban cinstit speriind trecătorii. Viață de artist, ce vrei!
Bălăiță (foto, stânga jos): Asta e interpretare de anul trei, domnilor studenți? Dacă nu vă puneți la punct jocul scenic, vă schimb imediat cu o trupă de profesioniști de la Grădinița nr. 1