Declarațiile de unire: intenții reale, gest simbolic sau joc electoral?

Reflector

„În numele locuitorilor Moldovei răsăritene în general și a cetățenilor satelor Parcova și Fântâna Albă în particular, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor de azi înainte și pentru totdeauna, Consiliul Local al comunei Parcova, raionul Edineț, decide unirea cu țara-mamă, România…”. Rândurile de mai sus reprezintă începutul declarației de unire adoptată simbolic, „în suflet și ca reparație morală”, de o comună basarabeană pe 23 ianuarie. Imediat, trei sate din raionul Ialoveni, situat chiar lângă Chișinău, i-au urmat exemplul, adoptând declarații similare. De atunci încoace, numărul declarații a crescut exponențial. Pe 7 martie, numărul localităților semnatare a ajuns la 101. Și trei consilii raionale, cele din Strășeni, Telenești și Călărași s-au alăturat demersului. Ce înseamnă, la urma urmei, această mișcare de dincolo de Prut? Ce se întâmplă și, mai ales, ce se poate întâmpla? Suntem în pragul unirii sau dacă nu, s-ar putea face? Despre asta vom vorbi și noi în cele ce urmează.

Comune, orașe, raioane
Declarațiile de unire, apărute în ultimul timp dincolo de Prut au stârnit o vie emoție în rândul unioniștilor de pe ambele părți ale frontierei. Emoție care a fost amplificată de succesiunea rapidă a anunțurilor. În fiecare zi, cel puțin încă o localitate. Anunțarea știrii că orașul Călărași a votat și el unirea aproape că a deschis sticlele de șampanie. La fel, când a votat Cimișlia. De fapt, aproape în fiecare raion din cele 32 în care este împărțită Basarabia există cel puțin o comună care a aderat la declarația de unire. Totuși, rațional vorbind, voturile date până acum nu înseamnă mare lucru.

Bune intenții
În primul rând, declarația este pur simbolică. Nu se întâmplă de fapt nimic dacă o comună sau chiar un oraș votează unirea cu România. În fond, într-o comună franceză de 19.000 de locuitori, primarul a dat acum două săptămâni o dispoziție prin care obligă soarele să fie prezent pe cer în fiecare dimineață. Ei, și? E drept, soarele s-a conformat în prima zi, dar nu știm cum a fost vremea pe urmă. Și trei județe din Bulgaria au anunțat că vor să facă un referendum privind unirea cu România. Declarațiile de unire din Basarabia reprezintă până una alta doar declarații de bune intenții, fără vreun efect juridic.

Scurte explicații
Apoi, în Republica Moldova există 32 de raioane, 1.612 localități rurale și 15 orașe, fără a le pune la socoteală pe cele cinci din „regiunea cu statut special” Transnistria, zonă ieșită de un sfert de secol de sub controlul Chișinăului. Doar 101 de comune și orașe și trei raioane nu reprezintă cine știe ce. Asta, ca să nu mai spunem că Cimișlia are doar vreo 12.000 de locuitori, iar Călărașiul vreo 11.000, adică sunt de fapt orășele comparabile cu Hârlăul nostru sau cu Târgu Frumos. Din lista localităților dornice de unire lipsesc cele trei capitale ale Republicii Moldova, respectiv Chișinăul, „capitala de nord” adică Bălți și cea de sud, Cahulul. Iar majoritatea localităților care vor unirea sunt concentrate în jurul capitalei, la periferia acesteia. Centrul Republicii Moldova, cea mai urbanizată zonă, este și cea mai favorabilă unei uniri. Restul însă, mai puțin, iar zona rurală încă mai puțin. Iar majoritatea populației din Moldova răsăriteană locuiește la sat.

În cheie electorală
Deși suntem unioniști și noi, am citi mai degrabă acțiunea unirii simbolice în cheie electorală. Primarul capitalei Chișinău, Dorin Chirtoacă, cel mai cunoscut unionist din Republica Moldova și-a dat demisia din funcție. Și primarul filorus al orașului Bălți, Renato Usatîi a demisionat din funcție, deci Moldova se pregătește de alegeri. Și nu oriunde, ci în cele mai importante orașe. Data acestor alegeri nu a fost încă anunțată, dar se preconizează că ele se vor desfășura în mai, odată cu alegerile anticipate din câteva comune rămase și ele fără primari. Cele două orașe amintite totalizează 814.000 de locuitori, adică 23% din toată populația Republica Moldova. Alegerile din Chișinău și Bălți reprezintă un bun test pentru alegerile parlamentare din noiembrie. Unionismul centenar poate fi pur și simplu o mișcare electorală, generată de partidele de dreapta, destul de slabe în Republica Moldova. La ultimul sondaj de opinie din Basarabia, făcut în noiembrie-decembrie de Asociația Sociologilor și Demografilor din Moldova, Partidul Socialiștilor al lui Igor Dodon era creditat cu 51,2% din voturi. Partidul Acțiune și Solidaritate, unionist, condus de fostul ministru al educației și contracandidata lui Dodon la prezidențiale, Maia Sandu, avea doar 25,9% dintre intențiile de vot. În viitorul parlament basarabean ar mai intra și Partidul Democrat, al oligarhului Vladimir Plahotniuc, cu 6,9% din sufragii. Toate celelalte partide ar rămâne în afara Parlamentului.

Slab în sondaje
Să zicem însă că dorința de unire a semnatarilor declarațiilor este sinceră. Care sunt perspectivele reale? Conform sondajelor de opinie făcute la noi, 87% dintre români sunt de acord cu ideea unirii cu Republica Moldova. Dincolo de Prut însă, situația stă altfel, în pofida entuziasmului iscat de declarațiile de unire. Un sondaj făcut la sfârșitul anului trecut indica un sprijin pentru unire de doar 21,8%. În același timp, 56% dintre cetățenii moldoveni se declarau împotriva unirii cu România. Că majoritatea acestor 56 de procente este formată din rusofoni e altă discuție. Și ei votează.

O putem face
Tratatul Uniunii Europene nu interzice modificarea frontierelor statelor membre. Tratatul se referă doar la apărarea acestora, în sensul că e de preferat ca niciun stat să nu se micșoreze. De mărit, inclusiv printr-o unire cu alt stat, nu-i problemă. Tratatul ne cere doar să informăm Consiliul European înainte de a ne asuma orice angajament care ar putea leza interesele uniunii. Intrarea a 3,5 milioane de cetățeni destul de săraci în UE ar putea leza interesele acesteia. Am putea organiza însă un referendum pentru unire, pentru că trebuie doar să informăm că o facem. N-avem nevoie de aprobare. Se poate pune cel mult problema coordonării acțiunilor noastre cu interesele UE în cazul în care Consiliul European ar fi definit o abordare comună a Uniunii pe tema respectivă. Nu e cazul.

Doar prin referendum
Conform legii noastre, referendumul poate fi convocat de președinte sau Parlament, dar doar rezultatele referendumurilor privind demiterea președintelui sau revizuirea Constituției sunt obligatorii. Orice alt referendum național este doar consultativ. A mai fost un referendum referitor la micșorarea numărului de parlamentari și praful s-a ales de el. În Republica Moldova, legea nu interzice organizarea unui referendum privitor la unire. Legea lor spune că referendumul se poate convoca doar de Parlament, care la acest moment este oarecum pro-unionist. Rezultatele referendumului sunt obligatorii. Referendumul nu poate fi organizat însă cu trei luni înainte sau după alegeri, deci anul ăsta ar fi cam greu. Iar la anul s-ar putea ca la Chișinău să se vorbească rusește.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *