Cu tot cu noul terminal, Aeroportul din Iași rămâne în urma Clujului și a Timișoarei. Dincolo de Carpați se lucrează la alt nivel

Metropola

De ceva vreme încoace, șefii Consiliului nostru Județean par să nu mai știe decât de un singur subiect: noul terminal de pasageri al Aeroportului. Nu se mai vorbește de asfaltarea drumurilor județene, de proiectul axei Iași – Suceava, pe care unii îl văd ca îndreptându-se periculos spre eșec nici nu se mai pomenește, modernizarea spitalelor din subordinea instituției județene e un subiect închis, iar despre parcul industrial de la Lețcani n-am mai auzit o vorbă de mult. Terminal, terminal și iar terminal. Dar e ăsta oare atât de important încât să centreze toată atenția publicului ieșean? Va fi el ce n-a văzut Parisul, de se bate atâta toba pe tema lui?

Câteva date tehnice
Indubital, noul terminal, al patrulea, nu e o idee proastă. Dimpotrivă. El va însemna rezolvarea pe termen lung a problemei procesării pasagerilor, a aglomerației care sufocă uneori aerogara noastră. Terminalul va fi suficient de mare încât prin el să poată trece 950 de pasageri pe oră, în perioadele de vârf. Adică va putea prelua pasagerii a trei curse sosite la Iași în același timp, în paralel cu dirijarea pasagerilor care pleacă spre 7 avioane concomitent. Nu vor încăpea atâtea avioane pe pistă și pe platformele de garare câte ar putea prelucra terminalul. Capacitatea lui totală, de 3,3 milioane de pasageri anual reprezintă de peste două ori și jumătate traficul actual al aeroportului ieșean. Va fi suficient de mare să ne ajungă până când avioanele vor fi înlocuite de OZN-urile extratereștrilor. Dacă totul va merge bine, la sfârșitul anului viitor se va tăia panglica unei investiții de aproape 450 milioane lei, cea mai mare investiție făcută vreodată la Aeroportul nostru.

Ce se întâmplă ulterior?
Frumos, nu? Da, nimic de zis, doar că… În primul rând, nu e o investiție unică în țara noastră. Faptul că se construiește dincolo de Ciric un nou terminal aeroportuar nu înseamnă nici pe departe că șefii județului nostru au reușit să depășească niște greutăți insurmontabile, deschizând Iașului un drum nou de progres și civillizație, ca să folosim o expresie des întâlnită înainte de 1989. Pur și simplu, după doi ani de pandemie, industria aeroportuară s-a relansat. Urmăm valul, nu-l deschidem. În al doilea rând, iar chestia asta este mai problematică, dincolo de terminal nu ne așteaptă nimic. În principiu, un terminal atât de mare ar trebui să fie prima etapă în redesenarea unui nou Aeroport, cu un nou turn de control, cu încă o pistă sau două, cu un terminal cargo pentru marfă, cu noi drumuri de acces și așa mai departe. Or, nimic din toate astea nu se arată la orizont. Doar vorbe multe. Nu există un program de dezvoltare a Aeroportului cu etape clare și surse de finanțare sigure. Nici măcar ca perspectivă teoretică.

Centrul intermodal Timișoara
Altfel stau lucrurile în cazul altor aeroporturi din România. Nu ne sunt concurenți, firește, dar ce se face la alții indică o viziune mai amplă și pe un termen mai lung decât cea de pe malurile Bahluiului. În paralel cu terminalul T4 de la Iași, la Timișoara se desfășoară lucrările pentru un nou terminal al aeroportului „Traian Vuia”. Va fi mai mic decât al nostru, urmând să aibă 12.000 mp, față de 31.000 mp cel de la Iași, dar nu avem de ce ne împăuna. Faptul că la noi se construiește un terminal atât de mare nu arată decât faptul că ne chinuim să recuperăm din distanța care ne separă de alții. Timișorenii doar își ajustează capacitatea de prelucrare a pasagerilor, deja mult superioară celei a terminalelor existente la Iași. În final, Aeroportul ieșean și cel bănățean vor avea aproape aceeași capacitate. Noi facem un efort de 450 milioane lei, care ne va secătui resursele pentru perioada imediat următoare. Timișorenii cheltuie doar 90 milioane lei, deci se pot apuca imediat de altceva. Au mai semnat de altfel vreo două contracte pentru achiziționarea de diverse utilaje specifice, în valoare de 40 milioane lei. Timișorenii au început deja să planifice cum va arăta și dinăuntru noul terminal. Au început discuțiile cu firmele din domeniul HORECA, iar când va fi deschis, terminalul lor va avea deja spațiile comerciale închiriate. Nu va fi o simplă hală goală, ci un mall. Marele pariu al timișorenilor, pentru care beneficiază din plin de sprijinul ministrului transporturilor, este colaborarea cu Abu Dhabi Ports Group și ADQ Adu Dhabi. Cele două companii urmează să fie partenerii timișorenilor în construirea unui adevărat nod comercial european, cu legături aeriene, feroviare și rutiere. Centrul intermodal Timișoara reprezintă un proiect de 300 milioane euro la care șefii CJ Iași nici nu speră să viseze.

Clujul, mult departe
Cel mai mare Aeroport din provincie, cel din Cluj-Napoca, joacă în cu totul altă ligă decât Iașul. Noi abia vrem să ajungem la o capacitate de 3,5 milioane de pasageri, ei o au deja. Planul de dezvoltare pe următorii 20 de ani prevede o capacitate de 7 milioane de pasageri. Când noi am inaugurat noua pistă, ei o aveau deja. Se lucrează la devierea Someșului Mic pentru ca pista să poată fi prelungită la 3.500 de metri. Astfel, la Cluj-Napoca va putea ateriza orice tip de avion de pasageri. Iașul nu are niciun proiect de prelungire a pistei. Nici n-am avea unde, că se termină dealul. Și chiar dacă am umple râpa cu milioane de tone de pământ, tot nu am putea lungi pista dincolo de cei 2.100 de metri deja existenți. Pur și simplu, nu s-ar putea ateriza pe ea. Pe culoarul de zbor e situat dealul Repedea. Pentru a ateriza pe pista noastră, avioanele mari trebuie să înceapă aterizarea mai devreme. S-ar ciocni pur și simplu de deal. Or, nimeni nu și-a pus în gând să mai taie din vârful dealului. Clujenii n-au problema asta, pentru că la ei aeroportul e în plin câmp. Cu aproape toți sacii în căruță, clujenii își permit să se joace și de-a ecologia. Aeroportul „Avram Iancu” urmează să fie alimentat cu o centrală electrică fotovoltaică proprie, cu o putere instalată de minim 2 MW. Anul ăsta, Clujul a mai prins două proiecte, cu finanțare europeană, pentru construirea încă a unei platforme de staționare a aeronavelor, cu patru locuri și pentru noi echipamente de siguranță și securitate. Vreo 50 milioane lei în total. Ca un mic amănunt de interes pentru călătorii obișnuiți, Clujul este primul aeroport din România și unul dintre primele din Europa în care pasagerii nu mai trebuie să-și scoată lichidele și aparatele electronice din bagajul de mână, pentru a fi inspectate separat. Și-au cumpărat echipamentele necesare pentru a mai reduce stresul oamenilor. Recent, pe lista scurtă a acestor aeroporturi a mai intrat unul românesc. Nu, nu cel de la Iași. E vorba de Timișoara.

Se ridică și Craiova
Până și aeroporturi care până mai ieri păreau a fi simple puncte nesemnificative pe hartă dau semne de ambiție. Consiliul Județean Dolj a aprobat recent un proiect de 97 milioane euro de modernizare a Aeroportului Craiova, astfel încât acesta să poată prelucra aproape 2 milioane de pasageri anual. E vorba de un nou terminal și de vreo 20 de investiții asociate: drumuri de acces, centrală fotovoltaică, parcare specială pentru avioanele aflate în situații de criză, căi de rulare, echipamente de handling și câte și mai câte. Nu e vorba de un teanc de hârtii și de planșe colorate, ci de un proiect cât se poate de viu, pentru care craiovenii au și obținut finanțarea europeană necesară. S-a semnat contractul de proiectare și execuție, iar în decembrie 2023 vor tăia și ei panglica, odată cu Iașul. Nu suntem singurii și nici măcar cei mai tari din parcare.

foto sus Aeroportul Cluj

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.