Cu greu poţi convinge un ales al poporului să nu bântuie non-stop sindrofiile organizate la diverse ocazii. Însă audienţa pe care le-o asigură ciocnitul unei cupe de şampanie la astfel de evenimente primează în faţa utilităţii lor. Spre exemplu, senatoarea Iulia Scântei nu ratează nici o recepţie aristocratică. Înainte de a fi pe 20 iulie prezentă la un bufet organizat de Casa Regală, Scântei a fost prezentă şi pe 14 iulie, la gustarea oferită de Ambasada Franţei. Lângă ea s-a aciuiat şi deputatul Mugur Cozmanciuc, pofticios şi el după o imagine cu multe like-uri pe Facebook. Fără îndoială, trăirile sale au fost cu adevărat înălţătoare, stârnindu-se curiozitatea de a-i accesa jurnalul personal.
– Foarte bun meniul de la Ambasada Franţei. M-a scutit de cheltuiala unui sejur la Paris. Am băgat în mine de toate, pe principiul Liberte, Egalite, Manje. Păi dacă nici noi, românii, nu ştim a aprecia bucătăria franceză, atunci cine s-o facă? Între două cupe de şampanie, m-am întreţinut cu distinsa ambasadoare care e venită abia de vreo două luni în România. La început, nu-mi înţelegea franceza, dar după a patra cupă de şampanie am devenit ceva mai fluent. Am invitat-o să ne viziteze munţii şi pădurile din Neamţ, pe cheltuiala ei, normal, că doar îşi permite. Femeie de treabă, a acceptat, aşa că o să mai punctez un pic la imagine. Nu mi-a plăcut, în schimb, compania Iuliei. Era foarte supărată că nu sunt suficiente recepţii din astea pentru a-şi etala măcar un procent din colecţia sa de pălării. A fost pe pajişte la sărbătoarea SUA, acum la cea a Franţei şi urma să meargă şi pe 20 iulie, la Peleş. Prea puţine ocazii în două săptămâni. Nu mai vorbim că era foarte nemulţumită că cele două uniri ale românilor au fost făcute iarna, în decembrie şi ianuarie, luni imposibile pentru etalarea pălăriilor sale elegante. Sunt convins că ar fi de acord să revenim la 23 august, doar ca să poată flutura în vânt penele alea colorate. În rest, nimic deosebit cu franţujii ăştia. Până acum, aveau doar bărbaţi ambasadori, bon viveuri, mari amatori de a-şi trăi viaţa din plin. Dar lasă că vine Michele Ramis la Piatra, o pun eu pe brazdă. De când activez aici, am pus şi eu vreo trei kile pe mine, m-am mai rotunjit, aşa că avem resurse culinare din belşug pentru un lobby eficient la franţuzoaică. Sper să agreeze păstrăvii noştri. Cine ştie, dacă aude Macroul ei de preşedinte că s-a dedulcit la păstrăvi, poate să-i facă zile fripte. Lasă că ne descurcăm noi, din codrii Neamţului n-a plecat nimeni supărat.
