Unul dintre brandurile Iaşului îl reprezintă, fără îndoială, celebra formaţiune militară Lupii Negri. În ultimii 20 de ani, ostaşii Brigăzii 15 Mecanizate din Copou au atras atenţia presei şi a omului obişnuit prin faptele lor de arme din zonele fierbinţi ale planetei, mai ales din Afganistan sau Irak. Cartierul lor general se află în Garnizoana Iaşi, cea care este condusă de circa doi ani de colonelul Dragoş Iacob, un om de prin părţile locului, mai exact din Paşcani. Militar cu numeroase distincţii, calificări, dar şi calificative la superlativ, Iacob este şi un foarte disciplinat scriitor al jurnalului său personal, un document top secret. Nu şi pentru noi, care am reuşit să-i răsfoim câteva pagini.
- De câteva zile caut să văd un film bun, de război, dar nu reuşesc să găsesc nimic la televizor, oricât de bine aş regla tirul telecomenzii. Văd tot felul de SF-uri, cu arme sofisticate, lasere, navete spaţiale, dar totul e butaforie ieftină de Hollywood. Unde e maestrul Sergiu Nicolaescu, să mai facă câte o capodoperă precum Noi, cei din linia întâi, Pentru patrie sau Ziua Z? Filmele alea în care săreau schijele peste tot, cu sute de mii de figuranţi, cu ofiţeri romantici, femei frumoase şi soldaţi hâtri. Aia e, nu se mai fac filme serioase despre viaţa de ostaş. Aşa că, specializarea mea fiind tancurile, îmi ostoiesc dorul de acţiune intrând pe tanchisti.ro. Un joc bunicel, dar mă enervează că n-am coechipieri la nivelul meu. Iar dacă ai şi-o conexiune proastă la net, îţi ies peri albi până reîncarci muniţia. Eh, ce Counter Strike jucam pe vremuri, la Universitate! Dacă nu era jocul ăla atât de meseriaş, nu făceam faţă la situaţiile de luptă din Afganistan. Internet Cafe, asta a fost adevărata mea şcoală militară.
- Tot urmărind ştirile, am văzut că Trump a vândut Arabiei Saudite arme în valoare de 100 de miliarde de dolari. Pun pariu că s-a oferit să construiască şi nişte depozite suficient de mari să încapă atâta amar de armamanent. Ca să adăposteşti un arsenal de valoarea asta, trebuie să ridici un adevărat cartier, dacă nu chiar un orăşel cam cât Paşcaniul. Parcă şi văd o hartă a aşezării, cu strada Kalashnikov, colţ cu bulevardul F 18. Iar dacă te rătăceşti, te îndrumă radarul de la Pentagon prin conexiune directă pe telefonul mobil, un fel de GPS specializat în trasee militare. Cât despre industria noastră de armament, ce să mai zic… măcar nişte TAB-uri să fi livrat şi noi, chit că le-ar folosi ca piese de muzeu sau ca decor în teatrele de operaţiuni.
