Circuitul apei calde în natură. Alexandru Teleru, un director care nu se îmbată niciodată cu apă rece

Satiră cu ștaif

Până la sofisticatele analize privind încălzirea globală, iarna pune probleme de încălzire centrală. Aici, schimbările sunt cele mai evidente. Dacă acum câţiva ani, tot românul era înnebunit să-şi înlocuiască vechile calorifere cu centralele de apartament, se pare că acum gândeşte altfel. Gazul e scump, centrala poluează, deci n-ar fi de mirare dacă toată lumea se va întoarce la sistemul centralizat de încălzire, cel atât de blamat în urmă cu ceva timp. La Iaşi, Veolia a reuşit câteva performanţe notabile, graţie şi unei comunicări eficiente cu publicul. Dar despre ce se mai întâmplă cu furnizarea energiei termice, am aflat mai multe dintr-o discuţie purtată la o cafea între Alexandru Teleru, directorul Veolia Iaşi, şi Ciprian Chiriţa, omologul său de la Termo Service.

Mm, foarte bun vinul ăsta. Are un buchet deosebit, simţi răcoarea unui calorifer din Canta, nuanţat cu apă ruginie de pe magistrala CET şi parfumul răvăşitor al facturilor de primăvară

Alexandru Teleru: Salut, Cip, îţi mulţumesc pentru invitaţie, chiar am avut o zi grea şi simţeam nevoia unei ieşiri în oraş. Din când în când, trebuie să mai depresurizăm cazanele, nu-i aşa?
Ciprian Chiriţa: Absolut, altfel începem să o luăm pe arătură. Am eu un caz, un locatar care, săracu’, a devenit atât de nevricos, încât, atunci când vrea să alunge ghinionul, în loc să bată în lemn, bate în ţeavă. Problema e că vecinii nu i-au înţeles superstiţia şi i-au bătut în uşă. Cu pumnii şi picioarele.

Ei, uite asta e una dintre problemele încălzirii centralizate. Nu contribuie la socializarea cetăţenilor. Deşi ţevile sunt calde, relaţiile dintre vecini sunt reci.
De la facturi li se trage. În corpul social al fiecărei scări intervine o stare de nervozitate indusă de o factură neplătită la încălzire.

Aşa e, le-am făcut acum sisteme cu contoare separate, dar degeaba. Tot se găseşte unul care să blocheze tot circuitul. Voi cum mai staţi cu încasările?
Nu mă plâng. E ca la circuitul apei în calorifere: dacă nu curge, pică. Bine că iarna asta n-a fost geroasă, că altfel ne îngheţau încasările pe conductă. Ce-i drept, avem noroc de un nucleu bine închegat de locatari care-şi plătesc dările de la primele ore ale dimineţii. Chiar mă gândeam să înfiinţez Gazeta de perete la toate blocurile, cu Aşa Da şi Aşa Nu, în care să vadă lumea cine e contribuabilul corect şi cine trage ţeapă.

Bună ideea, deşi niţel aduce cu întrecerea socialistă. Lasă că vin la tine săptămâna viitoare, cu nişte proceduri corporatiste de evidenţiere a corectitudinii clienţilor, dar să termine ăştia ancheta la sediile noastre de la Paris şi Bucureşti. Cică acolo s-au învolburat nişte fluxuri băneşti, mai ceva ca Dunărea la cazane. Deşi mi se pare normal să producem energie şi folosind forţa lichidităţilor, nu numai cărbune.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *