Cea mai în vogă afacere: farmacia, noua „tonetă”. În Iași sunt 415

Reflector

Pe vremuri, la fiecare colț de stradă era câte o tonetă. Uneori, te întâlneai cu un șir întreg de chioșcuri, de la care puteai cumpăra aceleași sticle de ulei, aceleași pachete de biscuiți și aceleași gume Turbo. În timp, concurența și reglementările legale și-au făcut treaba, iar tonetele au început să se rărească și să se specializeze. N-avea niciun rost să deschizi o tonetă lângă alta deja existentă, dacă aveai de gând să vinzi același lucru. În final, rămânea pe piață cea cu vânzătoarea mai drăguță. Tonetelor din anii ’90 par să le fi luat locul acum farmaciile. Puține sunt zonele din oraș unde să poți merge 100 de metri fără să dai măcar de una. În punctele „strategice”, de regulă prin preajma spitalelor, pe o rază de 100 de metri poți găsi chiar și 5-6 farmacii. De unde până unde și-au descoperit atâția investitori talente de farmaciști? Cum supraviețuiesc concurenței? Despre fenomenul farmaciilor „de bloc” vom vorbi nițel în continuare.

Pe locul III în țară
Activitatea farmaciilor este un domeniu strict reglementat, cel puțin în privința numărului acestora. De câțiva ani, numărul farmaciilor s-a stabilizat la nivel național la vreo 8.200, cifră aproape dublă față de anul 2005, când erau doar 4.860. Județul Iași este pe locul trei în țară ca număr de unități, cu 415 farmacii, depășiți fiind doar de București, unde funcționează cam 1.000 și de Constanța, unde sunt 430. Asta înseamnă că avem cam o farmacie la 2.250 de locuitori, în media țării, care este de o farmacie la 2.350 de oameni. Totuși, este nevoie chiar de atâtea? În Marea Britanie, o farmacie deservește 6.500 de oameni. La polul opus, în Grecia există câte o farmacie la 1.140 de locuitori. România este pe locul V în Europa în privința numărului de farmacii raportat la populație.

Nivel maxim în municipiu
Prin lege, se poate înființa o farmacie la minim 3.000 de locuitori în București, la 3.500 de locuitori în orașele reședință de județ sau la 4.000 de locuitori în celelalte orașe. În mediul rural poți înființa oricâte farmacii vrei, pentru că nu există nicio condiție legată de populație. Asta, pentru că oricum în mediul rural nu se înghesuie mulți să deschidă farmacii. În ultimii ani, nu a mai crescut numărul farmaciilor pentru că în municipiul Iași s-a ajuns la limita maximă. Totuși, una nouă se poate deschide cumpărând licența alteia deja existente. Așa cum se întâmplă și cu taxiurile, de exemplu. Am putea paria însă că dacă nu ar exista limitarea impusă de lege, numărul farmaciilor ar crește exponențial. Până în 2010, s-a permis înființarea de farmacii în centrele comerciale, peste normă. A fost suficient ca la Iași să mai apară 46 de farmacii.

Magazine de medicamente
De unde atâta interes? In primul rând, firește, grație banilor. Deși fluctuantă și ușor influențabilă de zvonuri și internet, piața medicamentelor este în continuă creștere. În 2015, s-au vândut în România medicamente de 2,6 miliarde euro. In 2016, de 2,9 miliarde euro. Anul trecut, de 3,3 miliarde euro. Nu suntem cu 27% mai bolnavi acum față de 2015. Doar că reclamele sunt din ce în ce mai bune, iar farmaciile vând tot mai multe suplimente alimentare și medicamente fără rețetă. Apoi, un studiu făcut de Consiliul Concurenței arată că doar 23% dintre farmaciști își informează clientul asupra existenței unor medicamente mai ieftine, cu același efect. Creșterea pieței medicamentelor este determinată și de faptul că farmaciile funcționează efectiv pe principiul supermarketurilor, ca magazine de medicamente, nu ca anexe ale sistemului sanitar.

Reclamă agresivă
Același studiu amintea și de faptul că lanțurile de distribuție condiționează farmaciile. Vrei trei medicamente pe care lumea îl caută? Apoi, ia și 7 medicamente pe care nu le vrea nimeni, vitamine, colagen și mai știm noi ce. Farmaciile sunt obligate să vândă o marfă inutilă, pentru a primi spre distribuție medicamente după care publicului îi crapă măseaua. Tot mai mult marketing și tot mai puțină preocupare pentru sănătate. De altfel, puține farmacii mai vând medicamente magistrale sau oficinale, adică cele preparate în laboratorul propriu. Când eram copii, jumătate dintre medicamente le primeam în niște cutii albe de plastic, după ce făceam comandă la farmacie, iar farmacistul amesteca substanțele necesare. Era altfel, pentru că se putea individualiza mai bine tratamentul. Acum nu mai e timp de preparat rețete. Piața crește și din cauza țintelor de vânzări impuse de farmacii angajaților. Dacă intră un om care vrea o aspirină, musai trebuie să-i vinzi și un pansament gastric.

Condiții minime
Al doilea motiv al numărului mare de farmacii este faptul că între deschiderea unei astfel de unități și deschiderea unei tonete nu prea mai e mare diferență. Ai nevoie de o cerere-tip, de minim un contract de muncă pentru farmacistul-șef, schița sediului, actul constitutiv al societății și alte mărunțișuri. În plus, o taxă de 3.000 de lei dacă farmacia este în oraș sau de 150 de lei dacă este la țară. Singurele condiții impuse sediului este ca acesta să aibă minim 50 mp fără toalete și alte anexe și să fie amplasat la parter. Dar dacă farmacia va funcționa într-un complex comercial sau într-o gară, poate funcționa și la etaj. În condițiile astea, oricine poate deschide o farmacie. Mai mult decât simplu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *