Bârfe tari, vă spunem: „La mulți ani!”. O fostă sinatoare, plictis pe FB

Haz de necaz

Așa, da! Miaela, fosta sinatoare portocalie și, ulterior, liberară, a trecut la chestii subțirele pe Facebook. Își face teste și joculețe puerile, scrie despre actori, transmite urări de An Nou, dă „share” la analize politice. Nu emite nicio părere personală, nu avansează în discuții nicio idee nouă. Adică, face fix ce făcea și pe când activa în prima linie a politichiei locale: nimic. Doar că spre deosebire de vremurile când era sinatoare, acum nu mai freacă menta pe bani publici, pe banii ieșenilor. E foarte bine așa, să rămâna la stadiul postărilor cu flori și a poeziei „Moartea căprioarei” a lui Labiș. Oricum, chiar și la postările astea, tot nu strânge cine știe de like-uri. Destul de subțire, ca să fim complet sinceri.

Plan secret de intrare în politichie: O altă doamnă celebra a Iașului, doftoriță de dinți și decăniță la facultatea de profil, are la rându-i visuri de mărire. A încercat să ajungă reftor la școala de doftori, dar n-a reușit. Titlul de decăniță nu i l-a putut lua nimeni, însă nu-i mai e de-ajuns. Acum ar vrea ceva și în politichie. Ceva contacte au fost în 2012, în 2016 nu i-a mai bătut nimeni la ușă, iar pentru 2020 vrea să bată ea. Adică, s-a decis să ia taurul de coarne și să-și găsească un partid care s-o propulseze direct în camera derutaților. Pentru a-și duce la îndeplinire visul, doftorița a început o interesantă campanie de promovare a propriei imagini publice. Hmm, ce să zicem, în penuria asta de valori locale, planul doftoriței ar putea chiar da roade. Urmărim și vă povestim.

N-a renunțat la visul său de mărire: După ce a fost înfrânt în lupta pentru funcția de prezident pe municipiu la liberarii din Podu ăl Roș, istoricul Vobrincu s-a refugiat într-o campanie socială, de construire a autostrăzii. Gestul e fără îndoială unul onorant. Vrea ca moldovenii să aibă șosea rapidă către vest. Problema e că acțiunile sale se rezumă la postări pe FB și apariții în emisiuni televizate, inclusiv la Bucale, ceea ce ne indică, de fapt, altceva. Cocoțându-se pe un așa ideal, istoricul se menține tot timpul în prim plan, e activ și vizibil. Semn că visurile de mărire politică nu s-au destrămat. Ci doar a găsit o altă cale de a le pune în practică. Ce să zicem? Nu-i chiar rea strategia asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *