Pe vremuri, într-un spectacol Divertis, era intervievat un personaj pe care îl chema „Competent Popescu”. Numele fusese ideea lui taică-său, care știa că peste tot se caută oameni competenți. Ca urmare, atunci când cineva avea să întrebe „Cine e competent în cutare chestie?”, omul nostru putea ridica mâna fără mustrări de conștiință. Gluma, glumă, dar pleca de la un fapt la fel de valabil acum 20 de ani ca și acum. Românul suferă de un complex de competență, crezându-se bun la toate. De fapt, nu doar bun, ci de-a dreptul expert. Greu găsești pe unul care să admită că nu se pricepe la problema aflată în discuție. Și, ca un făcut, experții ăștia în orice sunt concentrați mai cu seamă în administrația noastră publică. Sau, în orice caz, aici vizibilitatea și efectele asupra noastră sunt maxime.
La Sf. Așteaptă
Ați auzit, nu o dată, de licitații pentru vreo autostradă, amânate de cine știe câte ori pentru că funcționarii Companiei Naționale de profil făcuseră caietul de sarcini cu picioarele. Sau, de vreo primărie care nu găsește o firmă care să realizeze cutare proiect pentru că cifrele sunt puse din burtă, iar la banii ăia nu s-ar băga nimeni. E vorba, în esență, de situații în care diverși Competent Popescu habar n-au despre ce e de făcut. Iar exemple sunt 1001, oriunde în jurul nostru. Menționăm doar unul, primul care ne trece prin cap, ca să ajungem la subiectul nostru de azi. Se vorbește de ani buni de viitoarea noastră Sală Polivalentă, menită să o înlocuiască pe cea dinspre Podu Roș. Nu intrăm în detalii, dar urmează să fie cea mai mare astfel de sală din România, cu minim 10.000 de locuri, la un moment dat vorbindu-se chiar de 15.000 de locuri și să semene cu… coroana Reginei Maria. Anul trecut se lansase chiar o licitație, la un cost prevăzut de 212 milioane lei. Spre comparație, sala polivalentă din Cluj-Napoca, care a găzduit inclusiv un campionat european de baschet, are 7.000 de locuri, cu posibilitatea de extindere în caz de nevoie la 10.000 de locuri și a costat vreo 90 de milioane de lei. Licitația pentru sala polivalentă de la Iași nu s-a finalizat, iar proiectul a fost „pasat” Guvernului, care îl va face cine știe când. A, iar prețul a urcat între timp la peste 400 milioane lei.
Nicio legătură
Atât mărimea sălii, cât și forma acesteia, că tot am pomenit de astea două caracteristici, au fost stabilite, pe românește, din burtă. A spus cineva că trebuie să fie atâta de mare și să arate așa, iar un băiat cu calculator a făcut niște planșe frumoase. Nu și-a pus nimeni întrebarea dacă cele 10.000 de locuri prognozate vor fi ocupate. Nu s-a întrebat nimeni cât va costa în final și dacă nu cumva ar trebui încercat să se facă una mai mică, dar cu finanțarea asigurată. Nu și-a pus nimeni problema că biata regină Maria a condus o țară, a pansat răniți, a făcut diplomație, orice, numai sport nu. Când locuia la Balcic, îi plăcea să umble călare prin împrejurimi. Echitația e singurul sport cu care a avut cât de cât legătură. Iar coroana ei a fost făcută special pentru încoronarea primilor regi ai României Mari, cea de la Alba Iulia, din 1922. Ce treabă are coroana primei regine a României Mari cu baschetul sau voleiul? Mister.
În altă parte
Că se poate și altfel, e la mintea cocoșului. Spre exemplu, Primăria Sibiu a comandat un studiu pentru a vedea dacă merită să facă o școală internațională în târg. Ideea e că sunt mulți străini care lucrează în Sibiu, așa-numiții expați, iar ei au copii, deci s-ar putea să fie utilă o școală dedicată. Dar nu a ieșit madam Astrid Fodor, primărița Sibiului, să spună „faceți școală internațională pentru expați”. A preferat să dea 60.000 de lei să vadă dacă merită, cât de mare ar trebui să fie și cât ar costa, înainte să se apuce de desenat planșe.
Concurs de soluții
Mai aproape de noi, Universitatea Agronomică sau Universitatea de Științele Vieții, cum i se spune mai nou, s-a gândit să-și facă muzeul propriu. Nu e primul de acest gen. Am mai povestit și noi, în trecut, de muzeul Universității „A.I. Cuza”. Agronomii au o clădire mai veche, în care funcționează acum laboratorul de biotehnologii și s-au gândit să o facă muzeu. E genul de clădire cu un aer ușor vetust, potrivită unui astfel de scop. Nu s-au apucat însă să lanseze licitația de lucrări, deși Universitatea are destui bani să-și facă orice moft. N-au avut pretenția că se pricep la toate, așa că nu au făcut niște planșe colorate pe post de proiect. Au lansat, pur și simplu, un concurs de soluții cu premii. Singura pretenție de competență a Universității a fost stabilirea regulamentului de concurs și modul de jurizare. Atât știm, atât facem. Mai departe, să vină ce arhitect vrea cu ce idee îi trece prin cap. Abia că vom avea mai multe variante, dintre care să alegem. Oare era așa greu și pentru primăria noastră să procedeze la fel? Știm și noi? Poate o sală polivalentă de forma Coroanei de Oțel ar fi arătat mai bine. Dar, na, pe noi nu ne cheamă Competent Popescu.