Ați auzit de Patarét? Probabil că nu. Dar de Pata Rât? Poate că da. Primul e numele unguresc, al doilea cel românesc al aceluiași loc din preajma Clujului: groapa de gunoi. E locul în care merg atunci când nu au alte subiecte în lucru ziariștii clujeni, dar nu numai ei. Acolo merg și polițiștii când nu găsesc suspectul pentru vreo infracțiune. Și tot acolo ajung și turiștii masochiști, când vor să facă poze la locuri nasoale. E una dintre petele de pe obrazul orașului care se mândrește că e inima Transilvaniei, pentru că nu e doar groapă de gunoi. Acolo trăiesc și oameni. Cam 1.500, după ultimele estimări, mulți fiind țigani evacuați din locuințele din centrul Clujului și care nu au avut unde să se mai ducă. E un fel de „Dallas” de pe malurile Bahluiului nostru, dar construit pe o groapă de gunoi. E greu de crezut că acolo pot trăi oameni, dar totuși trăiesc. Ba chiar, unii dintre ei, merg chiar la serviciu de acolo, iar copiii își iau cizme de cauciuc pentru a putea ajunge la școală. Dar nu despre asta vom vorbi azi. Sunt doar frazele de început pentru a ajunge la subiectul nostru: metropola Iași.
Nu au băgat gunoiul sub preș
Pata Rât a fost multă vreme cel mai bun subiect de luat la mișto vreun ardelean rătăcit prin Iași. Când, după 2-3 beri, începea să se laude ce fain e Clujul, era suficient să-l întrebi ce mai e nou prin Pata Rât. Imediat începea să se uite pe pereți, își aducea aminte că mai vrea o bere sau admira picioarele chelneriței. Îi trecea tot cheful să-și mai laude orașul. Nu-i plăcea să i se aducă aminte de Pata Rât, după cum nici nouă nu ne-ar plăcea să ne întrebe careva de Dallas sau Păcureț, când noi abia prididim să ne lăudăm Palatul Culturii și Palasul. Doar că clujenii și-au luat de seamă și au început să se ocupe de problemă. În noiembrie anul trecut, în loc să ascundă Pata Rât în spatele unor panouri frumos vopsite care să prezinte autostrada Transilvania sau aeroportul lor, au organizat o conferință despre soluțiile găsite și cele care încă se caută pentru a rezolva problema reprezentată de acea zonă mizerabilă. Nu intrăm în detaliile acestui proiect social. Ne rezumăm să spunem că au invitat la prezentare până și pe Siri Barry, ambasadoarea unei țări „ca afară”, Norvegia. A fost un eveniment de genul „Avem o mare problemă, de care ne este rușine să vorbim. Hai să v-o arătăm și spuneți-ne dacă ne-am gândit bine la ce e de făcut ca să o rezolvăm”. Îți trebuie ceva… sânge în instalație ca să ai curajul ăsta, nu?
Prevenirea abandonului școlar
Proiectul „Pata Rât 2.0” este una dintre cele mai recente chestii lansate de Asociația Zona Metropolitană Cluj. Nu e prima. Astă vară, tot în groapa de gunoi, ZMC a investit un mizilic de 16.000 de euro pentru a trage internet gratuit și a cumpăra tablete pentru copii. Asta, în condițiile în care două treimi din locuințele din zonă sunt barăci improvizate, fără apă, fără autorizație, fără nimic. Dar e pandemie, nu? Iar copiii fac școală de acasă. Vă imaginați vreo astfel de inițiativă făcută pentru puradeii din Dallas? Una dintre componentele dezbătute acum vreo trei săptămâni în cadrul proiectului s-a referit tocmai la prevenirea abandonului școlar.
Bani din piatră seacă
Tot în vară și tot sub auspiciile ZMC a fost lansat și proiectul de punere în valoare a pădurii-parc Făget. E un fel de pădurea Breazu sau de râpa aia împădurită dintre Sărărie și C.A. Rosetti de la noi. O zonă de agrement accesibilă, dar nepusă în valoare și deci, pustie. Clujenii s-au uitat în jur să vadă ce bani mai există și au identificat niște bani europeni printr-un program transnațional de care recunoaștem că nici nu auzisem: „Dunărea”. Ce treabă are Clujul cu Dunărea, când la ei curge Someșul, iar distanța până la Dunăre e de sute de kilometri? Niciuna, dar ardelenii s-au lipit de 330.000 de euro dintr-un proiect comun cu alte orașe din UE și din afara ei, vizând valorificarea pădurii. Și au organizat și un concurs de idei, cu premii simbolice. Au câștigat două ONG-uri care au propus realizarea unui traseu tematic-educativ, un băiat care a propus realizarea unor căsuțe pentru păsări și o fată care a venit cu ideea unui marcaj informativ. E ceea ce se cheamă implicarea comunității în probleme ce o privesc. În fața blocului nostru, Primăria Iași s-a apucat să ne reamenajeze spațiul verde și a început, evident, cu tăierea unor copaci care erau bine mersi. Nu ținem minte să ne fi întrebat ceva, ca locatari.
Adaptare la noul context
Tot ZMC a lansat încă o consultare publică pe tema Planului de Mobilitate Urbană. Are Clujul așa ceva, firește, dar s-au prins că în cei doar câțiva ani care au trecut de la adoptarea lui, lucrurile s-au mai schimbat. În plus, între Cluj și Florești, Miroslava ardeleană, aproape că nu mai e nicio diferență, așa că planul orașului trebuie corelat, mort-copt, cu ce se întâmplă în comunele învecinate. În plus, a intervenit și pandemia, deci… Așa că, dacă intri pe site-ul ZMC, ești invitat imediat să completezi un chestionar pe tema asta. Și sunt întrebări multe și gândite. Unde te deplasezi, cu ce, de câte ori săptămânal, cum era înainte de pandemie și tot așa. Nu ținem minte să fi fost întrebați vreodată dacă vrem autobuz până la Breazu sau am prefera unul până la Tăutești sau Horlești.
Nicio mișcare la Iași
Dar na, că ne-am luat cu Clujul și n-am mai apucat să vorbim de Asociația Zona Metropolitană Brașov care și-a lansat un atlas cuprinzând până și străzile din cea mai măruntă comună a lor. Sau Constanța, că tot scoate o revistă lunară în care povestește cu ce se ocupă și ce a mai făcut. Sau Craiova, care taman ce a anunțat rezultatele selecției de parteneri pentru un proiect cu finanțare europeană. Sau Iași, care… Hmm… oare ce-ar fi de spus despre Asociația Zona Metropolitană Iași? Păi, în iulie anul trecut, că tot se apropiau alegerile, ZMI a mai înființat o asociație ce urma să creeze un sistem de transport public metropolitan. Atât s-a făcut, că nu a mai mișcat nimic de-atunci. A, da, a mai fost o ședință a Adunării Generale a Asociației, acum câteva zile. A fost aleasă conducerea. Și-atât. Așteptăm următoarele alegeri.