A început campania electorală. Poluarea, subiect din top 3

Metropolis

Când am intrat în minivacanța de sărbători, ne-am zis că la început de an n-o să avem mare lucru de povestit cu dumneavoastră. Știți cum e: iarnă, vin fiert, Revelion, sf. Vasile, sf. Ion, sf. Iulian, iar dacă ai norocul să mai ai vreun prieten Polieuct sau Eustratie, ai ocazia să bei gratis și pe 9 ianuarie. Prin tradiție, la început de an nici subiecte pentru presă nu sunt, exceptând eventualele războaie sau catastrofe naturale pe undeva prin lume. Nu de aceeași părere au fost însă la acest început de an și politicienii noștri care au început să-și sară la jugulară de ai zice că vine Apocalipsa, nu altceva. La București a fost cel mai distractiv, cu primărița invitându-l pe ministrul mediului să plece din oraș dacă i se pare că aerul e prea poluat și cu ministrul invitând-o pe primăriță să se mute în oraș ca să vadă cum e. Atât le-a lipsit politicienilor ieșeni, că și-au adus și ei aminte de poluare, de smog și de plămânii cetățenilor. Dar cât e pe bune și cât e campanie electorală în acest subiect? Rațional vorbind, cât de prost stăm față de alții? Dacă toată Europa stă sub o ciupercă de smog, înseamnă că ne scuipăm și înjurăm inutil. Dacă nema putirința, geaba chichirez gâlceava, nu?

Studiu oficial
Ei bine, ca mai totdeauna când ne scărpinăm după ceafă întrebându-ne de unde putem scoate cele mai proaspete și mai credibile informații, sfântul Francisc de Sales, patronul jurnaliștilor, ne-a venit în ajutor. Draga noastră de Uniune Europeană taman ce a terminat, prin Agenția Europeană a Mediului un studiu referitor chiar la calitatea aerului respirat pe continentul ăsta în 2017. A durat vreo doi ani până să fie adunate și prelucrate datele din vreo 40 de țări europene, membre sau nu ale UE. Iar rezultatele sunt proaste nu doar la noi, ci în general pentru europeni.

Toată Europa stă prost
Cel mai important parametru urmărit în privința calității aerului este concentrația de particule mici în suspensie, așa numitele PM 10 și PM 2,5. Adică mai mici de 10 microni, respectiv mai mici de 2,5 microni. Sunt particule de funingine de benzină, de cauciuc, de praf și de orice altceva pe care plămânii noștri le înghit pentru că sunt prea mici pentru a putea fi eliminate prin tuse. Ei bine, singurele țări în care concentrația maximă admisă de PM 10 și PM 2,5 nu a fost depășită au fost Estonia, Finlanda și Irlanda. Concentrația de ozon a fost depășită în 95% din stațiile europene de măsurare a calității aerului. Cea de dioxid de azot, în 16 state membre ale UE. Situații similare s-au înregistrat în privința dioxidului de sulf, monoxidului de carbon, benzenului, metalelor grele și altor factori poluanți. Pe scurt, toată Europa stă prost. Dar cât de prost? Există țări în care depășirile sunt doar accidentale și țări în care aceasta este regula. Noi unde suntem? Lista poluanților este lungă cât o zi de post, așa că ne vom concentra pe cel despre care auziți constant la știri: PM 10. Norma europeană spune că valoarea maximă admisă, dincolo de care apar problemele de sănătate, este de 50 micrograme pe metrul cub de aer, iar această limită nu trebuie depășită de mai mult de 35 de ori anual. Media anuală nu trebuie să treacă de 40 micrograme, pentru a limita efectele pe termen lung.

N-am redus deloc
România se află pe locul 14 în privința numărului de depășiri a concentrației de PM 10. Cea mai gravă situație se înregistrează în Macedonia de Nord, Turcia și Serbia. Dintre statele UE, opt stau mai prost ca noi, inclusiv Bulgaria, Polonia, Ungaria și, poate surprinzător, Italia. În țările menționate, inclusiv România, este depășită și media anuală de 40 de micrograme. Mai grav încă, România și-a propus să reducă poluarea cu PM 10 cu 20% în 2017 față de 2011. Ținte mai mult sau mai puțin ambițioase au fost stabilite de toate statele UE. Țara noastră este singura în care nu s-a reușit reducerea nici măcar cu un procent a poluării. Ungaria, Croația sau Portugalia, leneșii Europei, au reușit măcar o îmbunătățire simbolică, de 2-5 procente. Noi, nimic. În rezumat, situația este gravă, problema – cronică și nu facem nimic concret pentru a o rezolva.

E grav
Nu mai detaliem situația națională în cazul altor poluanți, ca să nu ne lungim inutil. Hai să vedem Iașul nostru unde se regăsește pe harta europeană a poluării. Vorbind despre PM 10, tot nordul Italiei și două treimi din Polonia reprezintă o mare pată roșie. În România sunt doar șase orașe aflate în situația de a fi trecut de limita maximă de 35 de depășiri anual. Printre ele, Iașul nostru, Bucureștiul și Brașovul, dar și Giurgiul, Craiova și Drobeta Turnu-Severin. Dacă vorbim de media anuală de 40 micrograme, rămân doar trei orașe: Iași, Giurgiu și Drobeta. În București, Craiova sau Brașov se depășește frecvent concentrația de poluant din aer, dar măcar media anuală dă un aer respirabil. La Iași, nu. Doar două orașe depășesc și concentrația limită anuală de PM 2,5: Brașovul și… Iașul. Pe scurt, respirăm praf și pulbere. Și nu am terminat. Dioxid de azot: depășiri foarte grave la București și Cluj-Napoca. Grave, la Craiova, Brașov și Iași. Lista neagră a depășirilor la benzen: București, Iași, Cluj-Napoca, Baia Mare și Craiova, cam în ordinea asta descrescătoare.

Câte ceva e și bine
Bine, am înțeles, e rău. Dar nu există niciun parametru cât de cât în regulă? Ba da. Limitele admise la ozon sunt depășite grav la București și Sâmpetru, nu și la Iași. La monoxid de carbon stăm relativ bine, dar în Europa doar în Croația, Macedonia și Suedia s-au înregistrat depășiri grave. La arsen nu avem nicio problemă. Au nemții, belgienii și bosniecii destule. La cadmiu e bine. E de rău în Belgia și în Sardinia. La plumb e binișor, ca și la plumb sau nichel.

456.000 de oameni mor anual
Consecințele poluării sunt grave, traducându-se statistic într-un indicator denumit „morți premature”. Acest indicator îi cuprinde pe toți cei care mor de boli provocate de factori poluanți. Cele mai multe decese sunt provocate de PM 2,5, dioxid de azot și ozon. La nivel european, un total de 456.000 de oameni anual. Dintre aceștia, 26.500 sunt români. Marea problemă a Iașului este că numărul deceselor premature provocate de azot este de doar 490. Toți ceilalți mor din cauza PM 2,5 sau dioxidului de azot, capitole la care Iașul este un nefericit campion. La PM 2,5, Iașul nostru se află pe locul patru în Uniunea Europeană. Doar în Slavonski Brod (Croația), în Nowy Sacz (Polonia) și Padova (Italia), situația este mai gravă. Dacă Croația nu ar fi intrat și ea în UE la câțiva ani după noi, luam o nedorită medalia de bronz. Oricum, este destul de rău și așa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *