Miroslava, Chiajna, Dragomirești, Lumina, Florești, Cumpăna, Ariceștii Rahtivani, Valu lui Traian, Dumbrăvița, Giroc. Ce sunt astea? E lista oficială a celor mai bogate comune din România, în ordinea descrescătoare a veniturilor. Miroslava noastră e cea mai șmecheră, cu vreo 56 milioane de lei anual. Girocul, din județul Timiș, trebuie să se descurce cu „doar” 28 milioane de lei. Bogăția acestor comune are la bază doi factori: apropierea de un oraș mare și/sau calitatea primarului. Uneori, cei doi factori se combină, alteori e unul singur. Vorba aia, omul sfințește locul. Iar dacă și locul e unul bun, atunci e perfect. Nu de alta, dar apropierea de un oraș contează mult pentru dezvoltarea unei comune și credem că nu e nevoie să dăm prea multe explicații.
Snagov de Iași
Dar nu despre bogați vom vorbi noi astăzi, ci dimpotrivă. Vom vorbi despre un adevărat mister al administrației publice locale ieșene. De fapt, sunt două mistere, dar nu avem loc azi decât de unul singur. Pe al doilea îl lăsăm pe altă dată. Municipiul Iași este înconjurat de opt comune. Dintre ele, Miroslava este cea mai bogată. Alte cinci stau binișor spre bine și foarte bine, atât din punctul de vedere al nivelului de trai al locuitorilor, cât și al confortului pe care primăria îl asigură acestora. Aroneanu face parte dintre cele două comune care reprezintă excepția.
Dacă te uiți la comuna Aroneanu de sus, zici că e Snagov, unde se înghesuie să-și facă vilă toți mahării României. Păduri de jur-împrejur și chiar în mijlocul comunei. Două lacuri, Aroneanu și Dorobanț, malul nordic al celui de-al doilea constând dintr-un lanț de vile, una mai frumoasă ca alta. Normal, pentru că terenul construibil este încă relativ ieftin. Poți găsi o tarla interesantă, la drum, cu doar 14 euro/mp, față de 35-40 euro/mp în Miroslava. Șase kilometri din centrul comunei până în centrul Iașului. Aer curat, teren ieftin, un cadru natural splendid. Să tot trăiești acolo, nu? Păi… nu. Și-o să vă spunem de ce.
Fără canal, gaz și nici asfalt
Nu degeaba terenul este ieftin în Aroneanu. Singurul asfalt existent este cel al drumului județean, pentru că toate drumurile locale sunt doar pietruite. Și nici nu vor fi asfaltate prea curând, pentru că Primăria vrea să facă întâi canalizarea. Mă rog, n-o face ea, ci SC ApaVital SA. Cu puțin noroc, cam prin 2022 va fi gata și canalizarea. Doar că avem dubii că va urma asfaltul. Iar aceasta, dintr-un motiv simplu.
În Aroneanu nu există aducțiune de gaz. Locatarii vilelor își alimentează centralele termice cu lemne sau energie electrică, iar aragazurile cu butelia luată de la magazinul mixt al lui nea Mitică, din colț. Primăria vrea să se înțepe la gazoductul Iași-Ungheni, când acesta va funcționa. Adică după ce basarabenii vor trage conducta mai departe, pe teritoriul lor, ca gazoductul să meargă la capacitate maximă. Adică la Sfântu’ Așteaptă. Varianta B ar fi să se tragă țeavă din Iași, costul fiind de vreun milion de euro. Dar nu sunt bani. Păi, dacă nu sunt bani pentru conducta de gaz, de unde mai mulți, pentru asfalt?
Tot bugetul în lefuri
Și cum să fie bani, când bugetul comunei se duce în bună măsură pe lefuri? Inclusiv pe a primarului, de vreo 7.000 de lei. Veniturile totale ale comunei Aroneanu au fost anul trecut de 3,4 milioane de lei, de peste 16 ori mai mici decât ale comunei Miroslava. Mai mic decât al comunei Mircești, din celălat colț al județului. Din mărunțișul de care dispune, comuna Aroneanu cheltuiește 85% pentru funcționarea Primăriei, adică lefuri, dotări și utilități. Pentru investiții, au rămas anul trecut doar 428.000 lei. Iar asta, la începutul anului trecut, înainte de creșterea lefurilor din administrația publică. Bugetul pe anul ăsta încă nu există, dar am paria că lefurile și alte angarale vor depăși 90% din buget. Și mai vreți asfalt sau gaz?
Economie la pământ
Pentru a trăi, o comună se bazează pe banii pe care îi primește de la bugetul central. Pentru a se dezvolta, trebuie să se bazeze pe banii generați local. De fapt, și banii primiți de la București depind în bună măsură nu de pixul vreunui ministru care poate fi din celălalt partid decât primarul, ci de activitatea economică locală. Cotele defalcate din impozitul pe venit și cele din TVA depind exclusiv de salariile angajaților din comună și de activitatea investitorilor locali. Or, în Tomești, comună cunoscută mult timp drept săracă, plină de șomeri și probleme, funcționează 227 de firme, inclusiv un mare producător de suplimente alimentare, vitamine și altele asemenea. La Aroneanu sunt 63 mari și late, de patru ori mai puține. A, iar producătorul ăla de pilule nu avea nevoie decât de un spațiu mare cât o școală generală de cartier, cu etaj, aproape de oraș. Putea să-și amenajeze fabrica și la Aroneanu, în sediul fostului IAS Șorogari, de exemplu. Și ăla are etaj. Dar a ales Tomeștiul, poate pentru că l-o fi tras primarul de mânecă și l-a scos la un restaurant pentru o discuție cu burta plină. Păi, cum să fie bani în comună, dacă nu există firme? A, iar Tomeștiul, că tot veni vorba, are ceva asfalt și și-a tras și conductă de gaz fără să aștepte să pice para lui Mălăiață.