Viziuni proaspete în lupta pentru Palatul Roznovanu. La ce lucrează în secret trei specialiști de marcă (pamflet)

Politică la patru ace

Într-un Iași în plină dezvoltare urbanistică, arhitecții au devenit persoane foarte vizibile în spațiul public. Între veteranul Ionel Oancea, fost arhitect – șef al orașului, și mai noile figuri din breaslă, cum ar fi Iulian Nicolau, arhitectul candidat al alianței USR – PLUS la Consiliul Local Iași, se mai află alte numeroase nume de profesioniști ai planșelor desenate în doi timpi și trei PUZ – uri. Cei doi au fost protagoniștii unor întâmplări petrecute recent, implicat fiind și Andrei Postolache, specialist IT și consilier fantomă în deliberativul local. (pamflet)

Un birou de arhitectură, undeva în centrul orașului. De-a lungul pereților sunt înșirate diverse suporturi cu planșe pe care sunt desenate tot felul de schițe și proiecte.

Dintr-un colț, așezați comod în fotolii, Ionel Oancea și Iulian Nicolau privesc galeria de imagini.

Iulian Nicolau: – Și cum îți spuneam, Ionel: îmi trebuie un calcul cât mai precis al traiectoriei mele către Consiliul Local. Adică vreau să fac o proiecție, un desen atât de exact, încât să găsesc itinerariul ideal pentru a avea succes.

Ionel Oancea: – Bun, pai hăi să pornim de la punctul zero. De unde vrei să pleci, din ce zonă?

Iulian Nicolau: – Sincer, aș vrea să inaugurez călătoria mea spre Primărie chiar de pe terasa de la Rock’n’Rolla.

Ionel Oancea: – Aoleu, ce-i asta? Le ai cu rockul?

Iulian Nicolau: – Dacă le am? Vibrez non stop pe ritm de rock! Cele mai bune proiecte le-am gândit în timp ce ascultam acordurile celor de la Rammstein (se ridică și începe să-și scuture capul în fața lui Oancea, urlând răgușit).

Oancea bea o dușcă dintr-un pahar cu whisky, siderat. Nicolau se reașează pe fotoliu, obosit.

Iulian Nicolau: – Păcat că nu mai am plete, că aș fi putut reface pe o scară de 1 pe 1 tinerețea mea zbuciumată.

Ionel Oancea: – Nu știu ce să zic. Eu sunt mai pașnic. Nu prea mă inspiră muzica. Am încercat odată, mi-am pus ceva clasic, cred că era un concert de Bach, dar n-am reușit să proiectez decât un garaj.

Iulian Nicolau: – Trebuie să te descătușezi, ești prea închistat. Lasăți spiritul să urle liber.

Ionel Oancea: – Ok, am înțeles, o să încerc când s-o redeschide Filarmonica. Să revenim la traseul tău către Primărie. Bun, pleci de la Rock’n’Rolla. Care ar fi primul reper din drumul tău?

Iulian Nicolau: – Ei, aici e aici. În afară de Rock’n’Rolla și Primărie nu mai văd nimic bun în peisajul urban al Iașului. Voi dărâma tot și voi reconstrui orașul ăsta din temelii, cu excepția crâșmei de rockeri și a Palatului Roznovanu.

Ionel Oancea: – Interesantă viziune arhitecturală asupra Iașului. Totuși, mă tem că nu vei câștiga simpatia oamenilor cu astfel de apucături care țin mai mult de imaginația lui Nero sau Ceaușescu.

Iulian Nicolau: – Nu-mi pasă. Dacă e nevoie, un arhitect trebuie să taie-n bordură vie, să despice piatra cubică-n două, să bată cu pumnu-n pavele, să scoată artă și din fațada seacă!

Oancea îl privește gânditor, turnându-și încă un pic de whisky. Apoi își aprinde pipa, lăsându-se pe spătarul fotoliului.

Ionel Oancea: – Iuliane, încerc să te înțeleg. E posibil să reușesc. Până atunci, m-am gândit să-ți fac lipeala cu Andrei Postolache. Îl știi, consilierul independent despre care toată lumea credea că va fi o revelație în politică.

Iulian Nicolau: – Cum să nu-l știu, era un biciclist de viitor. El a lansat-o pe Cosette, nu?

Ionel Oancea: – Da, dar omul e IT – ist. A luat țeapă, se mai întâmplă. Hai, că stabilisem întâlnirea cu el la prânz, în Copou.

Peste o oră. O alee din parcul Copou. Pe o bancă, Oancea și Nicolau privesc trecătorii care se plimbă agale.

Iulian Nicolau: – Hm, nu-mi plac fluxurile de trafic de pe aleile astea. Nu știu dacă ai observat, dar de un sfert de oră n-a mai trecut nici o tipă mai acătării. E clar că s-a produs un dop de circulație pe undeva, la o intersecție de alei. Trebuie neapărat sistematizat traficul.

De pe alee, apare pedalând Andrei Postolache. Oprește lângă cei doi, le strânge mâna, își scoate casca cu precauție.

Ionel Oancea: – Andrei, scuze pentru deranj, am o propunere pentru tine. Vrei să fii consilierul pe probleme de trafic pentru Iulian Nicolau? Adică să-l ajuți în campanie. Tu le ai cu pistele de biciclete, cu tot soiul de chestii din astea ecologice, transport friendly, în fine…

Andrei Postolache: – Desigur! Chiar venind încoace am constatat o hibă majoră în configurarea rețelelor de trafic din zona Copou.

Iulian Nicolau: – Super, și eu făcusem câteva observații ceva mai devreme.

Andrei Postolache: – Păi, e posibil, e uman să aștept 10 minute la semafor până traversează strada o tipă super?

Iulian Nicolau: – Este că traficul e sufocant, iar arterele de circulație nu mai fac față avalanșei de mașini?

Andrei Postolache: – Categoric! Vreau piste pentru femei frumoase! Vreau să văd benzi de circulație special dedicate accesului femeilor sub 30 de ani care vor să ajungă cu prioritate la o întâlnire în Copou sau în Fratelli!

Iulian Nicolau: – Bravo, băiete, batem palma! Ai viziune! O să ajungi departe, până la Rock’n’Rolla!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *