USR Iaşi, probleme de spațiu. Scenă de teatru al absurdului (pamflet)

Satiră cu ștaif

Deranj locativ la USR Iaşi, care acum trebuie să-l ia în spaţiu şi pe Andrei Postolache sau măcar să-i facă viză de flotant. Prin venirea în partid a fondatorului defunctei formaţiuni Pentru Iaşi, Cosette Chichirău şi Dan Lungu se văd puşi în situaţia inconfortabilă de a fi înghesuiţi pe lista candidaţilor la parlamentare. Chestia asta naşte probleme de orgoliu, dar şi ecologice, pentru că orice locatar în plus în garsoniera USR înseamnă o producţie mai mare de deşeuri pe care Silviu Gurlui, salubrizatorul partidului, trebuie să le gestioneze. Să vedem cum au gândit cei trei rezolvarea acestei probleme.

Cosette Chichirău: Andrei, mai vino şi tu în Piaţă, că pe mine mă buşeşte râsul de-mi dau lacrimile!

O încăpere în semiîntuneric, dimineaţa devreme. Ferestrele sunt acoperite de perdele păşcănene, dincolo de care se întrezăresc primele raze ale soarelui. Pe o canapea îngustă, dorm dezveliţi Cosette Chichirău şi Dan Lungu. La un moment dat, Cosette alunecă de pe canapea, în urma unui ghiont involuntar al scriitorului care dorea mai mult spaţiu.

Cosette Chichirău: – Da, bravo, literatule! Dă-mă jos, ca pe Guvern. Uff, în ce hal am ajuns, să împart o garsonieră minusculă cu un moş comunist!
Dan Lungu: – Nici măcar nu mi-ai citit opera. Eu am scris o broşurică nu despre un moş, ci despre o babă comunistă.
Cosette Chichirău: – Normal, la misoginia ta, nici nu mă aşteptam la altceva. Ca pedeapsă, o să faci tu cafeaua în dimineaţa asta. Mai este cafea în cămară? Acuşi vine Postolache şi rămânem şi fără bucuria asta.

Dan Lungu se ridică mohorât din pat şi se îndreaptă cu paşi împleticiţi spre bucătărie. Cosette îşi aprinde o ţigară şi priveşte placidă pe fereastra deschisă. După câteva clipe, se aude un ţipăt. Cosette tresare, scăpând ţigara din mână. Dan apare speriat din bucătărie.

Dan Lungu: – Un gândac! Am găsit un gândac în cutia de zahăr!
Cosette Chichirău: – Sună-l pe Silviu! Să ştii că ăsta e începutul sfârşitului. Îţi dai seama că, dacă apare şi Postolache pe aici, ne mănâncă păianjenii şi ploşniţele. Cum să încăpem trei indivizi în cinci metri pătraţi?

După câteva minute, apare Silviu Gurlui, cu o mască de protecţie pe faţă şi un rezervor agăţat de spate, din care iese o pompă pulverizatoare.

Silviu Gurlui: – Unde sunt înfiltraţii, că-i rad în secunda doi!
Dan Lungu: – Silviu, caută în bucătărie, printre rafturi. Sunt o grămadă, sunt majoritari, au preluat puterea.
Silviu Gurlui: – Să ştii că asta se întâmplă din cauza depăşirilor de PLM 10 în mediul înconjurător.
Cosette Chichirău: – PLM? Nu era vorba de PM 10?
Silviu Gurlui: – PLM e şi mai răspândit decât PM. Afectează în special neuronii celor expuşi prea mult în faţa noxelor emise de Facebook.
Cosette Chichirău: – Ia vezi cum vorbeşti! Şi eu sunt un produs al Facebookului. Doar nu mă vezi ca pe un pericol ecologic.
Dan Lungu: – Potoliţi-vă, dragii mei. Prezenţa dăunătorilor din bucătărie ne arată iminenţa dezastrului care ne aşteaptă: Andrei Postolache halind şi aruncând firimituri peste tot din ospăţul alegerilor parlamentare, în timp ce noi vom rămâne să prindem muşte.

Cosette se aşază pe scaun, bătând nervoasă din picior.

Cosette Chichirău: – Trebuie găsită o soluţie.
Silviu Gurlui: – Am de toate: Super Killer, Max Force, Corocid Forte, Decis Expert…
Cosette Chichirău: – O soluţie politică şi elegantă, Silviu!
Silviu Gurlui: – Atunci, nu mă bag. Voi sunteţi oameni politici, ăsta bărbosul e scriitor, ar trebui să aibă ceva imaginaţie. Păcat, eu sunt adeptul soluţiilor bărbăteşti, pulverizatoare.
Cosette Chichirău: – Pe scurt, cum facem să-l scoatem pe Postolache din casa asta?
Dan Lungu: – Am eu o idee… îl punem să citească Metamorfoza lui Kafka. După câteva clipe, se va transforma în gândac şi astfel Silviu va putea să-şi aplice metodele sale profesioniste. În felul ăsta, noi ne-am spălat pe mâini elegant, iar Postolache va fi exterminat. N-o să ne condamne nimeni pentru un act de cultură.

Deodată, se aude soneria. Cosette îşi pune degetul la gură, făcându-le semn celorlalţi să tacă. Deschide încet uşa de la intrare, în cadrul căreia apare Andrei Postolache.

Cosette Chichirău: – Andrei, ce bine-mi pare să te văd! Ce bucurie, nu-i aşa, Dănuţ?
Dan Lungu: – Oh, da, mirobolant, miraculos, metamorfozant!
Andrei Postolache: – Mersi, dragi colegi, dar eram doar în trecere. N-aş vrea să deranjez. Am o pană la bicicletă şi, cât îmi schimbă băieţii cauciucul la vulcanizare, am zis să trag o fugă şi pe la voi.
Cosette Chichirău: – Vai, dar nu e nici un deranj. Eşti tot timpul binevenit la noi. Să te servesc cu ceva, un ceai, un biscuite?
Dan Lungu: – O carte?
Silviu Gurlui: – Un PLM 10?
Andrei Postolache: – Nu, mulţumesc… totuşi, o carte? E ciudat, nimeni nu m-a invitat până acum la o carte. Despre ce e vorba?
Dan Lungu: – Ăăă, am scris eu o chestie nouă, e un volum în teste. Uite, tu ia şi-l citeşte şi să-mi spui părerea, ok? Dar mergi în bucătărie, te rog, acolo e mai linişte, noi aici mai pălăvrăgim.

După un timp. Dan şi Cosette ascultă încordaţi la uşa bucătăriei, în timp ce Silviu stă pregătit, cu masca pe faţă şi tulumba de gaz în mână.

Silviu Gurlui: – Băi, nu se aude nimic de două ore. Eu intru!

Cu un picior bine plasat, dă uşa de perete. Ceilalţi doi privesc speriaţi din spatele lui. Aşezat cu capul pe masă, Postolache sforăie liniştit. La auzul zgomotului, se trezeşte brusc.

Andrei Postolache: – Scuzaţi-mă, băieţi, dar am adormit după primele rânduri. Dane, se vede că eşti în Parlament, orice scrii dă cititorului o doză de somnolenţă foarte puternică. Tot mai mişto e Cosette, cu scurtmetrajele ei de Kusturica. Te ţine în priză femeia asta, ce mai!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *