Un studiu ca un duș rece: iată de ce merg lucrurile târâș-grăpiș

Calcul la rece

Ca și oamenii, orașele au și ele viața lor. Se nasc, înfloresc, decad și mor, iar cuvântul cheie pentru determinarea speranței de viață a unei localități este economia. Cu cât e mai variată, cu atât mai multe șanse are orașul să se dezvolte și să trăiască. Ierihonul este probabil cel mai vechi oraș cunoscut, având o istorie întinsă de-a lungul a unsprezece milenii. La polul opus este probabil Kolmanskop, din Namibia. A apărut în 1908, când în zonă au fost descoperite diamante. În scurt timp, a devenit unul dintre cele mai bogate orașe din Africa, având teatru, spital, centrală electrică, o fabrică de gheață sau cazino. A fost primul oraș din Africa în care exista tramvai și primul loc din emisfera sudică unde funcționa un aparat cu raze X. Kolmanskop a început să decadă după primul război mondial, când s-au cam terminat diamantele. În 1954 devenise deja un oraș fantomă. Viața Iașului nostru este la fel de fascinantă. Despre cum stăm și ce putem face pentru ca orașul să rămână tânăr, vom vorbi mai departe.

Locuitorii, ca indicator
Populația unui oraș este primul indicator ce poate sugera gradul său de dezvoltare. Cu cât economia orașului este mai puternică, cu atât el este mai atractiv. Localități precum Orașu Nou din Satu Mare, Armășești (Ialomița), Uivar (Timiș) sau Girișu de Criș (Bihor), au pierdut peste un sfert dintre locuitori în ultimii zece ani. Campion este Orașu Nou, cu o scădere a populației de peste 46%. La polul opus stau centrele regionale, printre care se află și Iașul nostru. Iașul este unul dintre cele mai mari orașe din România. De fapt, chiar cel mai mare, după București. Acum zece ani, Timișoara era mai populată. Acum, am făcut rocada. Iașul are 372.000 de locuitori, în timp ce municipiul bănățean doar 331.000. Clujul era pe locul cinci, acum e pe trei în topul orașelor de provincie. Oradea a intrat și ea în top 10, de unde a ieșit însă Brăila. Firesc, întrucât Oradea este în plin avânt economic, în timp ce la Brăila nu mișcă mai nimic.

Efect centrifug
Iar dezvoltarea orașelor influențează și localitățile vecine. Floreștiul de lângă Cluj-Napoca este campioana absolută a comunelor limitrofe marilor orașe, populația sa crescând cu 336% în ultimii zece ani. La noi, Valea Lupului și Miroslava „doar” și-au dublat populația, situându-se pe locurile 10 și 11 în topul național. Ieșenii nu mai încap în oraș, așa că se mută în imediata apropiere.

11 criterii majore
Bun, dar ce face un oraș atractiv pentru investitori și unde poate interveni autoritatea locală? Banca Mondială este una dintre organizațiile care pot oferi un răspuns. Anual, banca întocmește un studiu intitulat „Doing Business”, care tocmai aspecte de genul acesta tratează, studiind 11 indicatori majori urmăriți de orice om de afaceri: procedurile de deschidere a unei afaceri, eliberarea autorizațiilor de construire, conectarea la electricitate, înregistrarea proprietăților, soluționarea litigiilor comerciale, reglementarea pieței muncii, obținerea creditelor, protecția acordată investitorilor minoritari, exporturile, plata taxelor și insolvența. Studiul de anul trecut al Băncii Mondiale a inclus și orașe din estul Europei: șase din Bulgaria, șapte din Ungaria și nouă din România, comparându-le după primii cinci indicatori de care tocmai am vorbit. Studiul Băncii Mondiale ar trebui să devină manual pentru administrația noastră publică.

22 de orașe studiate
Bulgarii ne dau ceață când e vorba de viteza cu care se poate înființa o nouă firmă. Din acest punct de vedere, podiumul celor 22 de orașe studiate este ocupat de orașe bulgărești, care depășesc până și media europeană. Nici în București sau Ardeal nu e greu să deschizi o afacere. Orașele București, Ploiești, Oradea și Timișoara împart împreună locul cinci. Pe 9 este Cluj-Napoca. Iașul a primit doar 88,3 puncte la acest criteriu, fiind pe locul 12. Adică ceva mai jos de jumătate. Iar legea aplicată este aceeași în toată țara. Hai că legea bulgară o fi mai simplă, dar de ce o diferență atât de mare între Timișoara și Iași? Simplu: e vorba practic de viteza cu care autoritățile locale pun ștampila și semnează actele ce le intră în atribuții. Fiscul timișorean se dă peste cap pentru a elibera certificatul de atestare fiscală în 24 de ore. La noi se merge aproape pe termenul maxim legal, de zece zile. De ce durează zece zile prelucrarea unui formular de o pagină și jumătate ne e peste poate să înțelegem. Ce se poate face? În primul rând, funcționarii fiscului să se miște cu altă viteză decât cea a melcului turbat. În al doilea, să se ia exemplul Constanței. Grație intervenției Camerei de Comerț locale, un sfert dintre noile societăți comerciale sunt înmatriculate online.

Dai un ban, dar știi că face
Obținerea unei autorizații de construire este o adevărată aventură în România dacă n-ai pe cineva, undeva, vorba lui Toma Caragiu. Ungurii sunt performerii în acest domeniu. S-au prins că investitorii urăsc din inimă procedurile complicate și netransparente. Iașul ocupă un deloc onorant loc 18 dintre cele 22 de orașe analizate de experții Băncii Mondiale. E drept, ne putem uita peste gard și să ne bucurăm că i-am depășit pe ploieșteni, clujeni, constănțeni și timișoreni. Doar că în partea cealaltă a curții, peste gard e Craiova, care stă cel mai bine din România la acest capitol. Locul 14, chiar peste București. Cum reușesc oltenii? Simplu. Când depui o cerere de autorizare a construirii, primăria craioveană îi convoacă pe toți furnizorii de utilități, pentru a stabili ce avize sunt necesare. Contra unei taxe suplimentare, pe care noi am plăti-o bucuroși, primăria craioveană poate chiar să obțină toate avizele în numele solicitantului. Dai un ban, dar nu mai alergi de la unul la altul și nu îmbătrânești în fața ghișeelor.

Încă un lux
Ungurii ne depășesc la pas și în privința vitezei cu care te poți racorda la electricitate, în timp ce la Timișoara lucrul acesta se face cel mai greu. Totuși, acesta este singurul punct la care Iașul se poate lăuda. Dintre toate cele nouă orașe din România studiate, noi ne mișcăm cel mai repede în această privință. Suntem pe locul 11 din 22. Un loc mediocru însă, chiar dacă cel mai bun din România. La Iași, un om de afaceri așteaptă racordarea cu cinci luni mai mult decât în Austria sau Germania, care sunt cele mai prompte. Se așteaptă chiar cu trei luni mai mult decât media UE. Descoperită încă din antichitate, electricitatea este în continuare un lux pe meleagurile moldave.

Banal: scanate
Când e vorba de transferul dreptului de proprietate, tot ungurii sunt maeștrii debirocratizării. S-au făcut unele reforme legale și la noi, dar nu destul. Lăudabil pentru noi, ieșenii, este faptul că sub acest aspect suntem pe picior de egalitate cu orașele Brașov, București, Constanța, Craiova și Timișoara, pe locul 9, în timp ce Cluj-Napoca este abia pe 16. Totuși, orădenii reușesc să se miște încă mai repede. Ocupă locul 8, cel mai bun din România. De ce? Pentru motivul banal că, în timp ce în toată România, registrele de cadastru se țin pe hârtie, în Oradea ele sunt scanate. O fi așa de greu să fie puși vreo doi oameni să facă și la noi treaba asta? A, să nu uităm: în această privință, Oradea se află peste media Uniunii Europene. Ideea a fost preluată și de bucureșteni, unde documentațiile cadastrale sunt și ele scanate. Genul ăsta de inițiative ne situează ca țară pe locul 45 în lume. Spre comparație, România este pe locul 147 în lume în privința procedurilor de racordare la electricitate și pe locul 150 atunci când se pune problema eliberării unei autorizații de construire.

Viteză în instanțele din Timișoara
Știm că justiția merge greu în țara noastră. Brașovul e pe ultimul loc în privința vitezei cu care se soluționează litigiile comerciale. Iașul, pe 16. Campioana detașată a României este Timișoara, care reușește să se claseze pe al cincilea loc. La Timișoara, un proces comercial durează cu 8 luni mai puțin decât la Brașov. Tot informatizarea este cuvântul cheie. Timișorenii au lansat o aplicație, „Infodosar”, care permite părților în litigiu accesul la documentele din dosar. Afli din timp că adversarul a făcut o expertiză, iar la termenul următor poți aduce contraexpertiza proprie. Ideea a fost preluată din mers și implementată și la Cluj-Napoca. Încă nu au recuperat decalajul față de timișoreni, dar clujenii se găsesc pe locul 14, peste Iași. Ca fapt divers, în toată Uniunea Europeană, doar în Lituania se soluționează cauzele comerciale mai rapid decât în Timișoara. Fain, nu?

Suntem mediocri
Pe ansamblu, după datele Băncii Mondiale, suntem un oraș mediocru, în care serviciile asigurate de administrația publică investitorilor sunt practic nule, la minimul permis de lege. Singurul punct forte al nostru este viteza de racordare la electricitate, ceea ce este mult prea puțin pentru a reprezenta un atu veritabil. De altfel, chiar și aceasta se datorează nu administrației publice, ci furnizorilor de energie, aflați în continuă căutare de clienți. Iar lipsa de implicare a administrației în viața economică a cetății ne costă.

Fotografia momentului
În 2016, Iașul a avut o creștere economică de 5,5%, peste media națională de 4,8%, dar sub scorul înregistrat de Maramureș, cu 6,2% sau Cluj, cu 6%. Deci nu recuperăm decalajul, ci dimpotrivă. În 2016 am fost în rând cu Bacăul, Covasna și județul Caraș-Severin. Pentru 2017 nu există încă date, dar estimările indică un clasament provizoriu în care conduc județele Sălaj, Gorj și Teleorman. Gorjul se bazează pe producția de energie. Sălajul și Teleormanul sunt județe sărace, cărora le-a venit în sfârșit rândul la creșterea economică. Produsul intern brut al județului nostru a fost în 2016 de 6.665 euro pe locuitor, față de 12.319 euro în Constanța, 11.089 euro în Cluj sau 10.830 euro în Timișoara și la mai puțin de o treime din PIB-ul Bucureștiului. Rata șomajului este de 4,1%, față de 4%, cât e media națională. Exportăm lunar marfă de vreo 770 milioane de euro. Cifrele din octombrie 2017 sunt cu 37% mai mari decât cele din octombrie 2016, iar județul nostru exportă mai mult decât importă, deci suntem pe plus. Dar reprezentăm doar 1,45% din exporturile României, deci aproape nu contăm. Salariu mediu brut a ajuns la Iași la 3.400 de lei în decembrie, în creștere cu 12% față de anul trecut. Media pe țară este însă de 3.662 lei, cu același ritm de creștere. Anul trecut, la Iași au fost înființate doar 169 de societăți comerciale cu capital străin, cu un capital social de 89.563 de euro și 50 de eurocenți. Suma reprezintă 0,06% din banii intrați în țară sub formă de investiții, adică zero. Cam ăștia suntem.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *