Mediul concurenţial se ascute tot mai mult în rândul unităţilor de învăţământ preuniversitar din Iaşi. Competiţia se simte mai ales când vine vorba de numărul de olimpici sau absolvenţi cu note maxime la evaluările naţionale sau Bacalaureat, prilej de a măsura capacitatea fiecărui liceu de a produce genii. Recent, directorii celor mai bune colegii din Iaşi, Elvira Rotundu (Costache Negruzzi), Elena Calistru (Naţional) şi Mihaela Gotcu (Emil Racoviţă) au fost personajele unor întâmplări desfăşurate într-un registru comic, prilejuite de evenimente de mare interes pentru viaţa şcolară ieşeană.
Cancelaria Colegiului Emil Racoviţă, într-o după – amiază liniştită. În încăpere, aşezate la o masă plină de cataloage, se află doar directoarea liceului, Mihaela Gotcu, şi cea a Colegiului Costache Negruzzi, Elvira Rotundu.
Elvira Rotundu: – Ce tupeu la madam Calistru, să ne invite la conferinţa aia despre, cum îi zice… fenomenul ăla anti buling. Tocmai ea, care ne agresează de vreo doi ani cu olimpicii şi bacalaureaţii ei de nota 10!
Mihaela Gotcu: – Da, şi-a cam luat nasul la purtare. De unde pânâ mai ieri, Racoviţă şi cu Negruzzi făceau legea la capitolul performanţe şcolare, acum ne-a luat faţa Naţionalul. Îşi face imagine peste tot. Toate personalităţile vin şi vizitează Naţionalul, până şi Ana Blandiana a primit titlul de Cetăţean de Onoare tot acolo! Ce au ei şi n-avem noi?
Elvira Rotundu (gânditoare): – Profesori mai buni, management mai performant?
Mihaela Gotcu: – Ei, asta-i bună! Vezi cum te iei după fentă? Eu zic că e vorba de marketing şi publicitate, atâta tot. Hai să ne gândim şi noi la câteva strategii prin care să ne promovăm imaginea, pornind chiar de la conferinţa asta de anti buling. Uite, eu am deja o idee: să facem o campanie Anti Bulă.
Elvira Rotundu: – Anti Bulă? Te referi la celebrul elev Bulă?
Mihaela Gotcu: – Chiar la el. Un fel de campanie împotriva loazelor din fundul clasei.
Elvira Rotundu: – Nu e rea ideea. Cam discriminatorie, dar merge. Vin şi eu cu o propunere: n-ar fi rea şi o acţiune Anti Bulimie. Dacă i-ai vedea pe mucoşi cum mestecă non – stop toate prostiile de la fast food!
Mihaela Gotcu: – Bun, bun! Dar, totuşi, campaniile astea durează şi rezultatele apar abia după foarte mult timp. Ne trebuie ceva mai rapid, cu efecte relativ imediate.
Elvira Rotundu se ridică de la masă şi păşeşte gânditoare prin încăpere. Gotcu îi urmează exemplul, mergând cu mâinile la spate de-a lungul şi de-a latul cancelariei.
Mihaela Gotcu: – Gata, ştiu cum facem! Hai să transferăm câţiva olimpici de la Naţional. Ştii, ca la fotbal. Cum a plecat Ronaldo de la Real Madrid la Juventus, aşa putem să aduce şi noi un Messi la Racoviţă sau Negruzzi. În felul ăsta, putem urca în clasament la numărul de performeri olimpici.
Elvira Rotundu: – Bravo! Şi cum propui să facem asta?
Mihaela Gotcu: – Foarte simplu, deja am trimis nişte oameni la evenimentul ăla prin care universităţile racolează studenţi, Iaşi – oraşul studenţiei tale. Deja aştept primele rapoarte despre participanţi. Dar, mai întâi, vom merge la Calistru să o tragem un pic de limbă despre cei mai tari componenţi ai lotului său de genii.
Ceva mai târziu. Biroul de la Colegiul Naţional al directoarei Elena Calistru, care îşi verifică corespondenţa.
Elena Calistru: – Microsoft, Apple, Oracle… uff, sunt sătulă de milogeala ăstora. Cică să le mai trimit absolvenţi, visul american, California, prostii din astea. Mai nou, văd că primesc cereri şi din China. Păi ce cred ăştia, că noi umblăm cu contrafaceri?
Uşa se deschide şi în încăpere intră Elvira Rotundu şi Mihaela Gotcu.
Elvira Rotundu: Vai, ce mai faci, Lenuş? Sper că nu te deranjăm de la ceva important.
Elena Calistru: – Eh, nişte fleacuri. Câteva oferte de angajare pentru olimpicii noştri, cu salariul de la 7.000 de dolari în sus.
Mihaela Gotcu: – Oh, cunoaştem senzaţia! Bine, la noi chestia asta a devenit o tradiţie…
Elena Calistru: – Dar luaţi loc! Cred că vă pot acorda cinci minute libere. După aia trebuie să primesc doi parlamentari, un profesor de la Sorbona, trei academicieni… deh, aşa se întâmplă când devii vizibil în lumea bună. Prin urmare, cu ce vă pot servi?
Mihaela Gotcu: – Cu un olimpic!
Elena Calistru: – Un olimpic? Nu înţeleg, ce vreţi să faceţi cu el?
Elvira Rotundu: – Vrem unul de sămânţă. Trebuie neapărat să ne regenerăm pepiniera performanţelor şcolare. Suntem licee cu tradiţie, dar ne-au cam dispărut reuşitele răsunătoare.
Mihaela Gotcu: – Avem nevoie de un Messi al chimiei, al biologiei, matematicii… în fine, cel mai bun elev pe care-l ai! Ni-l împrumuţi un an, cât să facem o echipă în jurul lui. Ce zici?
După două săptămâni. Elvira Rotundu şi Mihaela Gotcu, în biroul directoarei de la Costache Negruzzi.
Elvira Rotundu: – Bine c-ai venit, Mihaela, să mi-l iei de pe cap pe Messi ăsta!
Mihaela Gotcu: – Dar cum aşa, nu ai fost mulţumită de el?
Elvira Rotundu: – Off, Calistru mi-a trimis un geniu în chimie. În două săptămâni mi-a aruncat în aer toaleta elevilor, unde a fumat o ţigară cu TNT, apoi a confecţionat o cretă din praf de coca, de scria singură integrale pe tablă, şi a pus nu ştiu ce afrodisiac în glastrele cu flori din cancelarie, de au început toţi profesorii să le cânte elevilor “All you need is love”!