Lucian Jugrin şi Vlad Ghizdovăţ (pardon!) fac parte din specia consilierilor locali muţi şi anonimi ai PNL. Deşi tineri, prin urmare predispuşi teoretic la avânt, cei doi nu s-au remarcat prin nimic în prima jumătate a mandatului lor din deliberativul local. Prognosticul pare negativ şi în ceea ce priveşte partea a doua a carierei lor de consilieri, la orizont neîntrezărindu-se o revigorare a energiilor creatoare. Între timp, Ghizdovăţ îşi mai face de treabă pe la UMF, unde este asistent universitar, iar Jugrin mai învârte ceva afaceri imobiliare. Zilele trecute, am surprins un dialog între cei doi, purtat într-o cafenea din centru.
Vlad Ghizdovăţ: Iaca, Luciane, a venit şi vacanţa, dar păcat că n-o putem simţi aşa cum ar trebui. Îţi dai seama, dacă noi suntem într-o perpetuă relaxare în Consiliul Local, e greu să faci diferenţa între loasir şi muncă, mai ales când aceasta ne ocoleşte.
Lucian Jugrin: Nu-ţi mai bate capul. Gândeşti prea mult, Vlad. Eu iau viaţa aşa cum e. Mi-e lene să muncesc în Consiliul Local? Foarte bine, înseamnă că aşa trebuie să stea lucrurile. Un fel de karma, un destin în faţa căruia nu poţi avea nici o reacţie, mă-nţelegi? Tu, ca doctor, ar trebui să pricepi cum e treaba cu stresul şi efectele lui nocive asupra organismului.
Da, măi, dar trece vremea şi noi nu ne facem renume de oameni politici. Mă uit pe la diverşi colegi de-ai noştri. Băi, se duc pe la talk showuri la televiziuni, vorbesc, dau declaraţii prin ziare, îi bagă lumea-n în seamă. Asta înseamnă politica, frate! Să vorbeşti despre orice, oricând, oriunde. Pe când noi, noi ce facem?
Eşti culmea! Ne relaxăm. E abia primul mandat, în care trebuie să ne păstrăm energiile, să fim proaspeţi pentru următoarele alegeri.
Nu, vorbesc serios. Hai să ne apucăm de făcut ceva, să rămânem cu o chestie memorabilă în istoria oraşului ăsta. Uite, până lunea viitoare, să venim fiecare cu un proiect de hotărâre, ceva mişto.
Păi, iată, mă gândesc la un proiect de a lua hotărârea de a face un proiect de hotărâre. Hai, că asta e tare!
Numai vrăjeala e de tine. Nu putem progresa astfel ca oameni ai cetăţii, ai comunităţii.
Mai lasă-mă cu textele astea comuniste. Suntem tineri, omule! Uff, numai când mă gândesc la vrafurile alea de proiecte de pe masa fiecărei şedinţe de consiliu, îmi vine să le dau foc! Nici în sala de lectură a bibliotecii n-aveam asemenea reacţie. Hai, mai bine să citim meniul, par lucruri interesante pe ordinea de zi.
Vlad Ghizdovăţ (foto sus, stânga), un consilier local căruia, de doi ani încoace, gura îi tot tace