Pentru că peisajul candidaţilor la funcţia de preşedinte al României arăta mai degrabă ca un circ vesel, impresia generală trebuia cosmetizată cumva, aşa că a apărut pe scenă Theodor Paleologu, intelectual rasat şi şcolit pe la Sorbona. Cum era şi firesc, Paleologu a făcut deja mai multe vizite la Iaşi, oraş cultural şi academic, pe măsura biografiei sale universitare. Monarhist convins, candidatul PMP a descălecat un pic şi la micul palat din Tătăraşi, Ateneul Naţional, locuit de un alt admirator al regalităţii, Andrei Apreotesei, vizită în care a fost însoţit de mai popularul deputat Petru Movilă. (pamflet)
Sediul organizaţiei ieşene a Partidului Mișcarea Populară. Într-o încăpere mică, la o masă acoperită cu postav de o culoare incertă, stau Petru Movilă şi Theodor Paleologu. Este dimineaţă.
Theodor Paleologu: – Domnu’ Petrică, e a nu ştiu câta oară când vin la Iaşi în campania asta, dar dumneata tot nu reuşeşti să-mi procuri nişte tutun de calitate pentru pipă.
Petru Movilă: – Cum puteţi spune aşa ceva, domnu’ Theodor, am căutat prin toate magazinele de specialitate, m-am dus chiar şi la Chişinău, unde sunt cunoscut ca un cal breaz, şi v-am adus tutunul cel mai bun de pe piaţă.
Theodor Paleologu: – Mofturi! Eu am nevoie de tutun de Sorbona, cu parfum academic, care să emane rotocoale de fum la fel de inteligente ca mine.
Petru Movilă: – Am încercat şi la celălalt Toader, rectorul de la Cuza, dar cică el nu fumează ce fumaţi dumneavoastră.
Theodor Paleologu: – Mda, chiar am mi-a venit o idee. Ce-ar fi să înlocuiesc sloganul meu „Fără proşti în funcţii publice” cu expresia „Fără fumători de Mărăşeşti în funcţii academice”?
Petru Movilă: – Ehei, dar ce, mai există ţigările Mărăşeşti?
Theodor Paleologu: – E o metaforă. Fumătorul de Mărăşeşti e retrogradul, nostalgicul comunist, idiotul care nu rezonează la farmecul capitalismului.
Petru Movilă: – Nu cred că domnul preşedinte Băsescu va fi de acord cu chestia asta. La ce chiştoace trage pe la mese, e fix ăla pe care l-aţi descris.
Paleologu îşi aprinde pipa, privind visător pe fereastră. Movilă se dă mai aproape de el, dregându-şi vocea.
Petru Movilă: – Dragă Theodore, ştii, mă gândeam să mai schimbi un pic din discursul tău de campanie. Parcă prea o dai pe chestii din astea intelectuale, cu religia, pomeneşti tot felul de filosofi decedaţi de mult. Lumea vrea lucruri mai concrete, din astea de administraţie, drumuri, canalizare. Uite, eu am o lege cu Autostrada Iaşi – Târgu Mureş, ai putea s-o promovezi oleacă.
Theodor Paleologu: – Mais non, cher ami! Formaţia mea enciclopedică mă împiedică să cobor în prozaicul societăţii româneşti. Pentru mine, candidatura la preşedinţie înseamnă un exerciţiu intelectual, o provocare academică.
Petru Movilă: – Da, dar numai cu dezbateri la Teatrul Naţional şi interviuri protocolare la televiziunile locale nu ajungem departe.
Theodor Paleologu: – Petrică dragă, înţelege că eu sunt atras nu de reşedinţa prezidenţială Cotroceni, ci de Palatul Cotroceni. Sesizezi nuanţa? Biensur, mi-ar fi plăcut să fie Castelul Peleş în loc de Cotroceni, dar ce să-i faci dacă regalitatea a devenit o dulce amintire…
Petru Movilă: – Apropo, după amiază suntem invitaţi la Ateneul Naţional. O să-ţi placă, e acolo un director care a transformat clădirea într-un soi de Versailles combinat cu Buckingham Palace.
După o oră, cei doi sunt primiţi de managerul Andrei Apreotesei, în biroul său somptuos de la Ateneul Naţional.
Andrei Apreotesei: – Bine aţi venit în micul meu regat, Ateneul Naţional. După cum aţi văzut, am amenajat întreaga clădire ca un palat din poveşti.
Theodor Paleologu: – C’est merveilleux! Aici mă simt ca acasă, boier!
Andrei Apreotesei: – Mă bucur, mulţi neaveniţi nu ştiu să aprecieze valorile monarhice şi se simt ca un yankeu la curtea Regelui Arthur.
Movilă tuşeşte scurt.
Petru Movilă: – Dacă-mi permiteţi, noi nu vom sta prea mult. Domnul Paleologu are programată o întâlnire şi cu ieşenii simpli, cei care doresc autostradă, spitale, canalizare…
Theodor Paleologu: – Vai, ce inoportun poţi fi, dragă Petrică! Măcar lasă-mă să-mi tihnească această oază de regalitate.
Petru Movilă (ca pentru el): – Uff, ce i-o fi trebuit lui Băsescu sclifositu’ ăsta… Şi ce ghinion pe mine, să fiu şef la PMP într-un Oraş Regal, Capitală Istorică şi Culturală pe deasupra! O să-l voteze bibliotecarii şi fetele bătrâne.
Profitând de faptul că Paleologu studiază cu o lupă uriaşă o fotografie a Regelui Mihai, Movilă îl ia deoparte pe Apreotesei.
Petru Movilă: – Domnu’ Apreotesei, rogu-te, strecoară-i măcar dumneata nişte îndemnuri de a se ocupa de problemele reale ale oamenilor. Poate te ascultă, că sunteţi din acelaşi film istoric.
Apreotesei dă aprobator din cap. Îl ia pe Paleologu de braţ şi ies din birou. După o jumătate de oră, cei doi revin. Movilă îi priveşte cu speranţă.
Petru Movilă: – Ei, cum e, Theodore? Ce proiecte le prezentăm ieşenilor de pe stradă?
Theodor Paleologu: – Dragă Petrică, înclin să-ţi dau dreptate. După această amplă vizită de la Ateneu, am deja conturat un proiect concret pentru ieşeni. Autostrada Miclăuşeni – Ruginoasa – Peleş. Traseu nobiliar, pornind de la Cuza, prin curtea lui Sturdza, cu punct terminus Peleş sau Pelişorul lui Mihai, vedem care dintre ele. O vom numai Autostrada Regală! Hai că v-am rezolvat şi pe voi, ieşenilor!
Paleologu (foto, pamflet): Domnu’ Apreotesei, îmi place aici la dumneavoastră. Dacă tot sunteţi Oraş Regal, renunţ la preşedinţie, mă declar Principele Theodor I de Iaşi şi facem o mică enclavă monarhică în România, un fel de Principatul Monaco de Moldova