Tablou sumbru: la fiecare oră moare câte un ieșean

Metropolis

În fiecare an, cam 1% dintre locuitorii județului pleacă pe ultimul drum. Cifrele seci ale statisticii privitoare la mortalitate variază de la an la an, dar nu cu mult. În 2014 au murit 8.634 de ieșeni, în 2015 – 9.066, în 2016 – 8.779 și așa mai departe. Alături de taxe, moartea e singurul lucru sigur de pe lumea asta. Depinde doar momentul și modul în care ajungi acolo. Dar oare toate decesele dintr-un an sunt inevitabile sau ar mai putea fi amânate? Avem posibilitatea de a le amâna, măcar încă un an sau doi? Măcar să avem timp să ne punem ordine în lucruri și să împărțim moștenirea, ca să nu-și spargă capetele cu toporul urmașii noștri. Nu de alta, dar să nu mărească cifrele din statistici.

Infarct și AVC
Deși nu ne stă în obicei, vom începe cu o veste proastă. Jumătate din decese au drept cauză boli ale aparatului circulator. În 2016 au fost întregistrate 4.362 de astfel de decese. E drept, în această privință, statistica este înșelătoare. Bolile aparatului circulator sunt atât de numeroase, încât e cam greu să mori de altceva. Dacă e s-o zicem pe-aia dreaptă, toți murim de inimă, la urma urmei. În fond, moartea survine când se oprește inima, nu? Dar, din punct de vedere medical, când se vorbește de această categorie de boli, este vorba de regulă de ateroscleroză, adică scăderea elasticității vaselor de sânge și micșorarea calibrului lor, hipertensiune, infarct și accidentul vascular cerebral. Acestea două din urmă sunt responsabile de altfel de aproape jumătate din decesele provocate de boli ale aparatului circulator. Spunem că e o veste proastă, pentru că abia ce a ars Institutul de Boli Cardiovasculare din Copou, iar banii alocați de la București săptămâna trecută abia dacă ajung pentru a mătura și a da cu var. În niciun caz pentru a-l repune în funcțiune.

Noi și Bulgaria
Între noi fie vorba, dacă n-ar exista și Bulgaria, țara noastră ar fi campioană europeană absolută în privința deceselor din cauza bolilor aparatului circulator. În fiecare an, mor din această cauză 548 de români la fiecare 100.000, față de o medie europeană de doar 210 decese la 100.000 de locuitori. Iar din această statistică deprimantă rezultă și vestea bună. Vorbim practic de 338 de decese la 100.000 de locuitori în plus față de media europeană. Asta înseamnă tot atâtea decese care ar putea fi evitate. Românii nu au genele mai proaste decât francezii sau nemții. Nu suntem condamnați să murim de inimă și nici din cauza unui atac cerebral. Iar ieșenii, cu atât mai puțin. Chiar fără IBCV, nu e obligatoriu să ne prezentăm la sf. Petru cu un certificat de deces pe care să scrie „infarct miocardic”.

Indicele de masă corporală
Nasol în cazul bolilor de inimă este că ele evoluează pe tăcute, principalele simptome fiind puse de regulă doar pe seama oboselii, stresului sau vârstei. În Iași funcționează însă peste 20 de cabinete, clinici sau chiar spitale specializate în cardiologie. Cel puțin atâtea ne-au ieșit nouă la numărătoare, fără să ne gândim prea mult. Avem un cabinet la două blocuri distanță și o clinică peste drum. Un control anual este obligatoriu, după vârsta de 40 de ani. Iar o viață ordonată, fără alcool, tutun sau droguri reprezintă cea mai bună metodă de a evita să intrați în rândul celor care puteau să mai trăiască dacă erau atenți. Mă rog, nu chiar fără alcool sau tutun, dar măcar fără exces. A, și cu un control cât mai riguros al greutății. Faceți singuri un calcul: greutatea în kilograme, împărțită la pătratul înălțimii, în metri. Ăsta e indicele de masă corporală. Dacă e între 18,5 și 25, veți muri de bătrânețe, pentru că aveți greutatea optimă. A, indicele a fost inventat de un medic belgian. Iar în Belgia, rata deceselor din cauza bolilor aparatului circulator este de doar 183 la 100.000 de locuitori.

Boala cu 1.000 de chipuri
A doua mare cauză a deceselor în Iași este boala cu 1.000 de chipuri. Nu, nu borelioza dată de căpușe, care mai este poreclită astfel. Aia n-a făcut nici măcar o victimă în ultimii cinci ani. E vorba de cancer. Cu excepția mușchilor, orice organ al corpului poate fi afectat de cancer. Tumorile au ucis acum doi ani 2.083 de ieșeni. Cifra este dublă față de 1990, în timp ce în cazul bolilor de inimă, procentul a rămas practic același. Se poate da vina pe stil de viață, pe alimentație, pe fumat, pe orice, dar la o boală atât de variată, poți spune că orice dă cancer. Iar pentru a avea o imagine completă, trebuie să spunem că cei 2.000 de ieșeni reprezintă doar decesele. Bolnavii de cancer sunt de 10 ori mai numeroși, iar în fiecare an la Iași sunt descoperite 1.500 de noi cazuri.

În media europeană
Vestea bună e că nu ne aflăm într-o situație mai gravă decât restul țării. Suntem exact în media națională. Iar pe plan european, stăm binișor. Oleacă peste media europeană ca incidență, dar sub Olanda, Danemarca sau Cehia, de exemplu. Tot o veste bună este că în cazul cancerului statul nostru începe să miște. Cu alte boli nu-și prea bate capul, dar cancerul e altceva. Înainte să ucidă, cancerul transformă un om productiv într-un invalid. Niciunui stat nu-i convine să cheltuiască ani de zile cu un bolnav, știind că nu poate să-l vindece. Așa că există programe de screening pentru cancerul de col uterin, cel mamar, colo-rectal și cel de prostată, pentru ca boala să fie depistată înainte de a se manifesta. Iar prezența la Iași a Institutului Regional de Oncologie face să nu existe niciun motiv de a nu face un set de analize în fiecare an.

Controlul e cheia
Din păcate, ne temem atât de mult de cancer, încât preferăm să nu știm de el. Ne e teamă până și să ne facem un control, de parcă dacă băgăm capul în nisip ne ajută cu ceva. Așa că 60% dintre bolnavi ajung la spital atunci când cancerul nu mai este vindecabil. Medicii mai pot doar să asigure supraviețuirea, cât de mult se poate. Un sfert din cazurile de cancer înregistrate la noi afectează plămânii. În proporție de 90%, cancerul pulmonar este evitabil. Te lași de fumat, trăiești. Simplu. Pentru cancerul mamar, responsabil de 22% din decese, există screening, deci iarăși vorbim de un cancer evitabil. Pe scurt, cel puțin jumătate din decesele cauzate de cancer ar putea fi evitate printr-un control anual. Un factor favorizant al cancerului colo-rectal este consumul de afumături și grătare. Alcoolul și fumatul le-am interzis încă de când am vorbit de bolile de inimă. Mai interzicem o dată fumatul, că tot ne-am intrat în mână. Scoateți și grătarul din program, dacă tot ați renunțat la bere pentru a nu muri de inimă.

Se mai moare de tuberculoză
Apropo de tutun, cancerul nu e singura cauză de deces al fumătorilor. De fapt, principala boală de care suferă aceștia este bronhopneumopatia ocluzivă cronică. BPOC, pe scurt. E cea mai gravă boală a aparatului respirator, dar nu singura. Aceste boli au secerat în 2016 un număr de 641 de ieșeni. Cifra pare relativ mică față de bolile de inimă sau cancer, dar e înșelătoare. De multe ori, bolile plămânului vin la pachet cu altele, iar în certificatul de deces se trece boala principală, nu cea favorizantă. Mulți bătrâni mor de pneumonie, dar medicul va trece stop cardiac, Alzheimer sau altceva. Din păcate, cu excepția fumatului, e cam greu să eviți alți factori favorizanți ai bolilor de plămâni. Poluarea este unul dintre ei, dar nu i-am învinovăți pe șoferi pentru asta. Știm că e la modă să spui că Iașul e poluat, că poluarea ne omoară și tot așa, dar statistica nu arată asta. În 1990, bolile respiratorii au ucis 850 de ieșeni, cu o treime mai mulți decât în 2016. Poate era de vină industria, nu traficul. Oricum, stăm mai bine decât atunci. Ce nu reușim să înțelegem însă este cum de se mai moare la Iași de tuberculoză. Pe vremea lui Ciprian Porumbescu sau Nicolae Bălcescu nu existau medicamente. Acum există, iar boala este vindecabilă. Totuși, 31 de ieșeni au murit în 2016 din această cauză. Și, poate trebuie menționat că în urmă cu cinci ani, bolile aparatului respirator erau a patra cauză de deces la Iași, nu a treia.

Pancreatită sau ciroză
Bolile aparatului digestiv sunt a patra cauză majoră de mortalitate la Iași: 566 de victime în 2016. Iar când e vorba de moarte, medicii nu prea se referă la refluxul gastro-esofagian, ulcer sau gastrită. E drept, Marin Preda a murit din cauza refluxului gastro-esofagian, înecându-se cu propria vomă, dar a fost o excepție. În general, decesele din cauza bolilor aparatului digestiv înseamnă două lucruri: pancreatită sau ciroză. În ambele cazuri, principalii vinovați sunt alcoolul și abuzul de medicamente. În fiecare an, în spitalele ieșene sunt tratați 20.000 de oameni de diverse afecțiuni digestive, majoritatea de ciroze. Boală în fața căreia medicii nu prea pot face altceva decât să ridice din umeri. Pentru cancer există citostatice. Pentru ateroscleroză există vasodilatatoare. Pentru ciroză, există zâmbete largi și urări de viață lungă. Nu pentru că medicii clinicii de gastroenterologie de la „Sf. Spiridon” ar fi trecut prin facultate ca gâsca prin apă, ci pentru că pur și simplu ficatul nu se tratează. Când vine vorba de ciroză, tratamentul standard implică trei lucruri: se taie alcoolul din meniu, se reduce aportul de sare pentru a preveni acumularea de lichide, se trece la dietă pentru a slăbi și a reduce presiunea pusă pe ficat. Asta e tot. Mă rog, se poate spera la un transplant de ficat, dar nu vă bazați pe asta. Primul transplant de ficat a fost făcut la Iași în 2016. Operația a fost un succes, pacientul a murit după 12 ore. Anul trecut s-au făcut cinci transplanturi hepatice mari și late. Vestea bună e că ficatul e singurul organ care se regenerează. Dacă nu e dat complet peste cap.

Accidente de tot felul
Lista noastră se încheie cu locul 5. Unde stau, bine înșurubate de ani de zile, decesele provocate de leziuni traumatice, otrăviri și alte cauze externe. 444 de victime în 2016. Aici sunt două mari categorii, ambele evitabile. Prima constă în toporul dat în cap de vecin. Niște cursuri de arte marțiale care să vă facă mai agili, evitarea crâșmelor unde se încing spiritele și, în orice caz, mai puțină țuică băută decât vecinul ar putea face diferența. A doua categorie înseamnă accidentele, mai ales cele de mașină. Anual, 10.000 de oameni sunt internați la Iași în urma accidentelor. În medie, anual, din cauza celor rutiere mor între 50 și 70 de persoane. Cifra e oarecum stabilă față de anii anteriori, dacă nu chiar în scădere. Nu că a scăzut numărul accidentelor. Doar că sistemul de intervenție rapidă, SMURD-ul, este din ce în ce mai eficient. În 1990, accidentele erau responsabile de peste 600 de decese. E drept, atunci erau mai puține accidente auto și mai multe accidente de muncă. Dar astea sunt doar nuanțe ale aceluiași tablou.

Pe locul 7
Tablou sumbru? N-am zice. Ieșenii nu sunt mai bolnavi ca restul românilor. Nici mai bolnavi ca alți europeni. Spitalele noastre nu sunt lagăre de exterminare. Doar că suntem mai neatenți și mai nepăsători cu propria noastră sănătate față de alții. Suntem cam pe locul 7 în țară din punctul de vedere al speranței de viață. La Iași, speranța de viață la naștere este de 73,6 ani, ca și în Buzău, Dâmbovița, Neamț sau Timiș. În Argeș, București, Cluj, Sibiu, Suceava și Vâlcea poți spera să trăiești cu vreo doi ani mai mult.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *