Studiu școală: regenerare urbană în Chirstchurch, un soi de frate al Iașului

Reflector

De când s-a mai încălzit vremea, ieșenii au început să iasă din amorțeala lungii ierni și să revină la plimbările de seară. Zilele trecute, mergând cu treabă prin Centru, abia mai aveam pe unde să ne strecurăm printre plimbăreții de pe pietonal. Dacă am fi vrut și noi să ne scoatem soția la plimbare, nici n-am fi putut găsi vreun loc pe-o bancă sau vreun colț mai puțin circulat, pentru a-i fura un sărut. Fără exagerare, pe pietonal erau cel puțin două mii de oameni, de parcă s-ar fi pregătit vreun concert. Iar mulți plimbăreți umblau de la un capăt al pietonalului la celălalt, apoi se întorceau în sens contrar. Pur și simplu simțeau nevoia unei plimbări prelungite, iar singura posibilitate de a o face era să facă mai multe ture de pietonal. Totuși, vi se pare normal ca un oraș ca Iașul, cu o populație a cărei medie de vârstă este scăzută semnificativ de zecile de mii de studenți, să aibă o promenadă de doar două sute de metri? Ar fi oare chiar așa de greu dacă așa-numita Axă Culturală ieșeană, care leagă principalele atracții turistice ale orașului ar fi o promenadă? Adică să poți face o plimbare de vreo 6-7 km, oprindu-te unde-ți dorește inima și respirând altceva decât gaze de eșapament?

Accesibilitate pentru pietoni
Unul dintre lucrurile care face din Paris unul dintre cele mai vizitate orașe ale lumii este firește, numărul imens de atracții turistice ale acestuia. În afară de turnul Eiffel, muzeul Luvru, Place de la Concorde și alte destinații clasice, Parisul adăpostește o serie de atracții turistice dintre cele mai ciudate. În puține locuri ale lumii poți vizita catacombe sau cimitire și nu sunt multe orașe în care să găsești un muzeu al vampirilor, altul al canalizărilor sau unul al ciudățeniei anatomice precum muzeul Fragonard. Dar cel mai important factor care atrage și ține turiștii este accesibilitatea. Punctele de interes sunt legate între ele prin ceea ce numim noi pietonaluri. Pleci de la un muzeu și ajungi la altul mergând agale pe o promenadă, fără a trebui să te strecori printre mașini. Iar promenade ai o mie și una: culoarul verde René-Dumont, promenada urbană, promenada micii centuri, promenada René Capitant, promenada Aleii Seminarului, promenada Bernard Lafay și câte altele. Pe scurt, accesibilitate pentru pietoni. Exact ce lipsește Iașului.

Studiu de caz
E drept, Iașul nu este Parisul, dar nu trebuie să fii capitală de stat pentru a fi un oraș prietenos cu turiștii. Vom vorbi astăzi despre un oraș care ar putea fi fratele geamăn al Iașului. E util ca studiu de caz. Ce-au făcut ei și cât am putea să ne folosim noi înșine de experiența lor? Nu de alta, dar e greu să faci ceva ca la Paris sau Roma fără să se vadă imediat că ai copiat.

Model din Noua Zeelandă
Chirstchurch este cel mai mare oraș din Insula de Sud a Noii Zeelande și al treilea oraș ca mărime al țării. I se mai spune și Te Whenua o Te Potiki-Tautahi pe limba maori sau mai pe scurt Ōtautahi, dar nu vrem să ne împleticim limba în gură încercând să-i pronunțăm numele local. Are 370.000 de locuitori, e capitală de provincie, are un primar neafiliat politic și este străbătut prin centru de un pârâu cu pretenții de fluviu. Taman ca Iașul. Și încă un amănunt: clima temperată și cultura de sorginte europeană fac ca soluțiile urbanistice adoptate în Christchurch să fie aplicabile și la noi, fără a părea niște ciudățenii exotice.

Dezbatere de un an
Avon, râul din Christchurch, e mai scurt chiar decât orașul. Are doar 14 kilometri în lungime, dar după cutremurul din 2011, autoritățile locale s-au gândit să-l transforme în principala atracție turistică a orașului. Cum asta? Într-o primă etapă, au lansat o dezbatere publică, intitulată „Împărtășește o idee”. „Share an Ideea” pe englezește, dar nu ne întrebați cum se zice pe maori. Au lungit dezbaterea un an de zile, pentru că dacă-i întrebi, oamenii chiar au idei, mai multe și mai bune decât funcționarii din birouri. Nu mai puțin de 40 de asociații și-au adus contribuția la conturarea strategiei.

Refacerea vegetației
Prima idee a fost aplicată în 2013 și a plecat de la simpla constatare că în râul Avon trăiesc broaște. Nu ca alea ale noastre, ci niște monștri de patru kile, dar ideea era alta. Broaștele sunt foarte sensibile la poluare. Câtă vreme într-o apă trăiesc broaște, înseamnă că râul poate fi salvat. S-a început cu malurile, evaluându-se starea de sănătate și vârsta a 750 de copaci. Abia după această etapă s-a băgat drujba, selectiv, copacii bolnavi sau prea bătrâni fiind înocuiți. Când din trei copaci înlocuiești unul, nici nu se simte. Comparați cu bulevardul Carol, unde aproape că nu mai există umbră, aliniamente întregi fiind înlocuite cu puieți.

Amenajarea malurilor
A urmat proiectul „Watermark”. Râul Avon a fost dragat și curățat de gunoaie și mâl. Se adunaseră multe, pentru că Avon e mai mult baltă decât râu. Bahluiul nostru e un torent de munte față de el. Pe mal exista deja o pistă de bicicliști, ca și de-a lungul Bahluiului nostru. Ca să nu se încurce bicicliștii cu pietonii, chiar lângă apă a fost construită o podină pe care să se poată plimba oamenii. O podină simplă, din lemn, nu cine știe ce alee betonată sau pietruită. Din loc în loc, s-a mai săpat din mal, ca să încapă și o mică terasă cu câteva mese. Te plimbi, te oprești la o cafea, mergi mai departe. În amonte a fost construit un mic baraj, pentru a controla debitul râului în perioadele ploioase, astfel încât podina și terasele să nu fie inundate. Noi îl avem deja, și încă mai serios, la Podu Iloaiei. Peste râu a fost construit un pod pietonal nou, pavajul fiind realizat în forma a 13 rogojini maori. Ideea era ca oamenii care-l traversează să-l și admire. V-ați gândit vreodată ce-ar fi ca podul care l-a înlocuit pe cel de lemn de pe Bahlui să aibă pavaj în modelul unor scoarțe țărănești moldave, în locul pavelelor de ciment? Credeți că s-ar opri oamenii să-l admire și să-l pozeze? Noi credem că da.

Măsuri pentru trafic
Apoi, pietonalul orașului a fost extins. Avea doar vreo jumate de kilometru. L-au făcut de doi. Dacă sunteți șofer, nu începeți să înjurați, gândindu-vă ce-ar fi dacă pietonalul Ștefan cel Mare ar fi prelungit până la Fundație, trecând pe lângă hotel Traian. Și ei au problemele noastre de trafic, dar au împăcat și capra, și varza. Nu au alungat mașinile în totalitate. Au interzis circulația camioanelor, au instalat semnele de circulație necesare pentru ca pietonii și bicicliștii să se bucure de prioritate și au limitat viteza vehiculelor la 10 km/h. Credeți că mergeți mai repede la o oră de vârf, pe Independenței? La aproape doi ani de la aplicarea ideii, traficul auto chiar s-a fluidizat în zona promenadei din Christchurch.

Alei ale iubirii
Bun, avem pietonal extins, cu bănci, copaci și terase pe margini. Dar atât? Nu. O idee propusă de locuitorii din Chirstchurch a fost ca de-a lungul promenadei să fie instalate și lucrări de artă, integrate în peisaj. Și s-au instalat statui, panouri cu fotografii și sculpturi maori. Primăria n-a plătit nimic, pentru că artiștii au fost mai mult decât fericiți să-și vadă numele pe o plăcuță. Ba nu, mințim. Primăria a plătit un expert care să aprecieze valoarea lucrărilor. Ce să-i faci, când ai în față o operă de artă modernă, cam ai nevoie și de un critic care să spună dacă are valoare artistică sau e o ciudățenie a unuia cu prea multă imaginație bolnavă. Tot e Iașul „orașul iubirii”, oare ar fi așa greu ca aleea Grigore Ghica Vodă din Copou să fie mărginită de o serie de statui evocând dragostea? Iar păduricea care se întinde de la Super la Agronomie să fie amenajată pentru plimbări romantice? Acum, prin pădure trec doar elevii de la Info sau de la LPS, ca să scurteze drumul spre școală.

Caracter prietenos
O parte ceva mai scumpă a proiectului urbanistic neo-zeelandez a fost reamenajarea pieței Victoria, un fel de rond din Podu Roș de-al nostru. A costat ceva, dar mai mult curățarea molozului rămas de la cutremur. Pe urmă, s-au refăcut clădirile, niște fațade și s-au făcut legături cu promenada existent. Dacă tot s-a dărâmat oleacă, măcar să facem zona prietenoasă cu pietonii, nu? S-a reamenajat piața astfel încât să reflecte mai bine moștenirea comună europeană și maori, ca și Tratatul de la Waitagi din 1840, primul care a reglementat relațiile dintre populația locală și coloniștii englezi. Dar nu asta contează, ci ideea că pieței i s-a dat un caracter prietenos cu pietonii și o temă istorică în același timp. Știți vreun loc în Iași care să evoce un eveniment major din istoria noastră? Nu o statuie, un loc.

Parc uriaș pentru copii
Cea mai scumpă și mai scumpă investiție făcută la Christchurch a fost un loc de joacă, cam de dimensiunea parcului Expoziției. S-au băgat în el 40 de milioane de dolari neo-zeelandezi, adică vreo 26,4 milioane de dolari americani, dar a meritat. A rezultat un parc dedicat copiilor, dar în care și adulții se simt bine. Marea atracție era „turnul groazei”, o spirală de 8 metri lungime, după care copiii erau înnebuniți. A fot închisă, că intrau în panică părinții. Copiii n-aveau nicio treabă. Se simțeau bine. Bine, o bună parte din banii necesari amenajării au venit din surse private, adică de la locuitori, care erau direct interesați să aibă un parc fain și de la firme, care aveau tot interesul să-și facă reclamă. Și chiar dacă ar fi fost 100% investiție municipală, nu s-ar fi simțit prea mult. Proiectul s-a întins pe cinci ani, pas cu pas.

În meandra râului
O ultimă idee pe care o prezentăm, nu de alta, dar se termină pagina, este așa-numita „Meandră a Avonului”. Chiar asta și e. Râul local face o meandră, ca orice râu de câmpie, iar în aceasta era cândva un mic cartier. N-a mai rămas mult din el după cutremur. N-a fost ras și reconstruit. Nici nu au fost reconstruite casele monument istoric. A fost îndepărtat molozul, dar restul ruinelor a rămas. Cam ca ruinele fostei noastre Curți Domnești, doar că mai multe. Printre ruine, au fost plantați copaci, puse liane și alte buruieni, încât locul a devenit un fel de peisaj din Game of Thrones sau Lord of the Rings. Mai mare dragul să te plimbi. Ce ziceți? Oare nu se poate și la noi amenaja o promenadă la fel? Cam din Podu Roș până în Agronomie. Ei n-o să ne acuze de plagiat, iar noi vom părea 100% originali.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *