Nu ne-au plăcut niciodată oamenii care nu se țin de cuvânt. Poate și pentru că nu am reușit niciodată să-i înțelegem. Dacă ai zis ceva, atunci fă-o. Dacă n-ai de gând sau nu știi cum să o faci, atunci taci din gură sau inventează altceva. Ce rost are să vorbești doar ca să te afli în treabă? E drept că asta fac politicienii la ordinea zilei: promit din nou azi ce au promis ieri, bazându-se pe faptul că oamenii au prea multe pe cap ca să mai țină minte ce și cum. Doar că, vorba latinilor, verba volant, scripta manent – ce se spune, zboară, ce e scris, rămâne. Așa că ne-am zis să vă readucem în atenție lucruri promise în campaniile electorale și lăsate baltă imediat după aceea, astfel încât la viitoarele alegeri să-i puteți prinde cu ocaua mică pe cei care promit marea cu sarea din nou, iar și încă o dată, că poate le mai merge o tură.
Proiect abandonat
O promisiune de care am auzit ultima oară înainte de ultimele alegeri locale este construirea unei autogări noi. De fapt, și în 2016 era o promisiune veche, ea fiind lansată înainte de alegerile din 2012. Atunci s-a și făcut documentația necesară, dar ea a fost depusă prea târziu pentru a mai prinde alocarea financiară europeană aferentă anilor 2007 – 2013. În fine, a mai fost și litigiul cu terenul din Tudor Vladimirescu unde era proiectată să se construiască. Pe urmă, s-a refăcut documentația, dar cineva din Primărie a zis că nu există nicio linie de finanțare disponibilă, așa că lucrurile au fost lăsate din nou baltă. Fiind un obiectiv deosebit de important pentru Iașul nostru, am putea paria că peste vreun an o să auzim din nou de el, sub o formă sau alta. Dar cum ar trebui să arate în fond autogara asta? Se poate face sau se va bate iar apa în piuă doar pentru niște voturi?
Ca o tarla comunală
Înainte de 1989, singura autogară din municipiul Iași era cea de pe strada Bacinschi, pe amplasamentul actualului supermarket. La câte curse de autobuz intrajudețene existau, nici nu era nevoie de mai multe, dar asta e altă treabă. Când au sistematizat vechea mahala, comuniștii nu gândiseră chiar rău. Cumva, au anticipat ceea ce se cheamă acum un centrul intermodal, adică un punct în care să se reunească mai multe posibilități de transport. Stai la București și vrei să-ți vizitezi părinții la țară? Vii cu trenul, te dai jos în Gara Mare și ai autogară la doi pași. Ai și stația de tramvai la îndemână, dacă mai ai ceva de rezolvat prin târg înainte de a lua autobuzul spre Fântânele. Simplu. În locul acelei singure autogări, avem acum una la Gară, vreo două în Păcurari, alta în Alexandru cel Bun, încă una la Cinci Drumuri în Tg. Cucu și cine mai știe unde. Cele mai mari sunt cea de la Gară și Păcurari-Vest. Prima e aglomerată, iar poziționarea ei face ca traficul în fața Gării să fie infernal. Cealaltă, arată ca un tăpșan comunal, deși până și ăla arată mai bine. O fi oare așa de greu să se facă una și bună?
Poziționare controversată
Primul proiect al autogării municipale viza construirea acesteia în Tudor Valdimirescu, unde se află secția de autobuze a Companiei de Transport. Au existat unele probleme juridice legate de proprietatea asupra terenului necesar, iar proiectul nu a mai putut fi depus la timp pentru a prinde finanțarea europeană. Din fericire, am zice noi, pentru că amplasamentul gândit era de-a dreptul stupid. Să zicem că pentru ieșenii get-beget n-ar fi fost o problemă să ia tramvaiul până în Tudor. Dar în scenariul descris mai sus, al celui venit din altă parte cu gândul de a ajunge undeva la țară, ar fi crimă și pedeapsă să-l pui să străbată un oraș necunoscut pentru a găsi autogara. Ca fapt divers, un astfel de proiect a putut fi realizat fără probleme la… Vaslui, în timp ce ai noștri au tot plimbat hârtiile până n-a mai fost chip să se obțină banii necesari autogării.
Cu ce bani?
A doua variantă de autogară, cea de care se vorbea în 2016 urma să fie construită în zona triajului CFR din Gară. Propunerea a fost făcută de cei care lucrează la viitorul plan urbanistic general, tocmai pentru că ar fi fost cel mai bun amplasament cu putință, într-un nod de transport. Dar, ghinion, cineva prin Primărie s-a trezit să spună că Uniunea Europeană nu mai finanțează astfel de lucrări prin Programul Operațional Regional. Dar, ne asigura aceeași persoană, există alte linii de finanțare și se va merge pe ele. Nu știm care ar fi fost acele linii de finanțare, pentru că proiectul a fost lăsat pur și simplu baltă și nu s-a mai auzit de el.
UE putea finanța
Suntem însă din fire galantoni și dornici să ajutăm, așa că ne-am uitat să vedem ce zice și Ministerul Dezvoltării pe tema asta. Ei bine, ne-au căzut ochii pe o prezentare a Programului Operațional Regional, secțiunea dedicată mobilității urbane. Și, surpriză, axa prioritară 3, prin care se finanțează proiecte menite să reducă poluarea, acordă bani și pentru „realizarea de noi stații și terminale intermodale pentru mijloacele de transport în comun”. În total, pentru astfel de proiecte sunt disponibili 1,19 miliarde de euro. Nouă ne-ar trebui 93,7 milioane de lei, adică vreo 20 milioane de euro mari și lați. Și culmea, axa 3 a POR este exact cea la care a apelat municipalitatea pentru a demara proiectul de introducere a sistemului de e-ticketing în autobuzele și tramvaiele care circulă prin oraș. Oare să nu fi citit funcționarii Primăriei ghidul până la capăt?
Nu e voință
În concluzie: cu autogara sau centrul intermodal cum vreți să-i spuneți, avem două mari probleme. Nu e bătut în cuie un amplasament sigur, care să satisfacă nevoile călătorilor și, doi la mână, nu știm de unde luăm banii de construcție. Adică, pot fi și fonduri UE nerambursabile, dar la o adică, pentru un așa proiect de maximă importanță, Primăria ar putea apela inclusiv la împrumuturi. Ce lipsește atunci? Voința de a o face. Pentru că centrul intermodal este pe lista scurtă a proiectelor prioritare ale unui Iași aglomerat ca trafic și poluat.