Zilele astea am văzut un afiș care ne-a frânt inima. Teatrul ieșean mulțumea publicului pentru fidelitate, apreciind ca foarte numeroasă audiența de 43.000 de spectatori la cele 196 de reprezentații ale stagiunii abia încheiate. Nouă, cifra de 220 de spectatori în medie, la o reprezentație teatrală ni se pare extrem de redusă, dar nu pretindem că ne-am pricepe. O fi o cifră bună, deși nu înseamnă nici măcar o treime din capacitatea de 750 de locuri a Sălii Mari. Ok, spectacole s-au ținut și în săli cu o capacitate mult mai mică. Totuși, mulțumirea Teatrului Național ieșean cu doar 43.000 de spectatori într-o stagiune întreagă ne-a dus cu gândul la alt domeniu, căruia îi suntem mult mai fideli, și anume lectura. Cum trăiesc editurile ieșene în capitala culturală a României?
20 de edituri
O listă, fără pretenții de exhaustivitate, a editurilor care funcționează în Iași conține cel puțin 20 de nume, începând cu Polirom, Sedcom Libris sau Gama și terminând cu Adenium, Doxologia sau Sapientia. Ar însemna că ieșeanul este înnebunit după carte, nu? N-are el timp de teatru, dar seara și-o petrece în fotoliu, cu o carte în mână. Mda, plăcută ideea, dar rămâne să vedem împreună cât de apropiată este de adevăr. Un prim lucru care ne pune pe gânduri este că atunci când am început să scriem pe google „piata ca…”, continuarea sugerată a fost nu „…rtii”, ci „…rtofului”. Voiam să căutăm „piața cărții”, dar Google, serviabil cum îl știm, ne sugera „piața cartofului”. I se părea mult mai plauzibil să fim interesați de barabule decât de foile albe acoperite cu semne negre. Și chiar dacă l-am înjurat, bietul Google avea, pe fond, dreptate.
Cifre devastatoare
Într-un an, toate editurile din țara asta vând, în total, 1,4 milioane de volume, în valoare totală de vreo 60 milioane de euro. Asta înseamnă că românul mediu cheltuiește pe cărți, într-un an întreg, doar 3 euro, adică nici cât prețul unui pachet de țigări. Și mai înseamnă că doar un român din 14 a cumpărat anul trecut o carte. De fapt, chiar editorii apreciază numărul cititorilor constanți la doar 1,2 milioane, dintr-o populație de 20 de milioane.
Mai puțin decât vecinii
Ca să vă faceți o idee despre ce înseamnă 60 milioane de euro la o populație de 20 de milioane de locuitori, putem spune că piața florilor se ridică în România la 200 milioane de euro. Românul este mai romantic decât cult. Nu ne întrebați ce valoare are piața cartofului, că nu ne-am interesat. Probabil ne-am fi deprimat și mai mult. În același timp, piața cărții în Ungaria este de 12,5 euro anual pentru fiecare locuitor, iar în Polonia, de 20 de euro pe locuitor și an. Și la ei este o piață restrânsă, dar când o compari cu a noastră, parcă e de-a dreptul optimistă. E drept, și la noi se cumpărau cărți, cândva. Și nu ne gândim neapărat la anii ’80, când oricum la televizor îl vedeai doar pe „tovarăș” și eventual niște filme nord-coreene. Prin anii 2000, piața cărții în România era de cinci ori mai mare decât acum.
Record pentru Iohannis
Pe scurt, într-un an, în librării intră 2.300 de titluri noi, cu un tiraj total de 1,4 milioane de exemplare. Asta înseamnă un tiraj mediu de vreo 600 de exemplare pe titlu. Luând în calcul prețurile medii ale cărților și cota cuvenită autorilor ca drepturi bănești, rezultă că un scriitor câștigă pentru o carte cam 1.500 – 2.000 de lei. Cu alte cuvinte, e imposibil să trăiești din scris, dacă nu reușești să publici două-trei cărți lunar. Nici Alexandre Dumas nu reușea performanța asta. Firește, dacă te cheamă Iohannis, lucrurile stau altfel. „Pas cu pas” s-a vândut în 100.000 de exemplare, nu în 600.
Greu la edituri
Criza cărții se răsfrânge direct și asupra editurilor ieșene. Majoritatea trăiesc de pe azi pe mâine, cu o cifră de afaceri minimă și profituri nesemnificative. Unele vând cărți la tonetele de ziare, pentru că prin librării nu calcă multă lume. Altele încropesc încă o afacere paralelă, de unde să mai iasă un ban. Junimea, una dintre cele mai vechi edituri ieșene, nici măcar nu și-a mai depus bilanțul în ultimii ani. Junimea Café a încheiat anul trecut pe pierdere. Nu mare, doar 10.000 de lei, dar la o cifră de afaceri infimă, de 153.000 lei. Editura Timpul a încheiat și ea pe pierdere. 16.500 de lei, la o cifră de afaceri de doar 150.000 lei. Editura Gama Junior, specializată în cărți pentru copii, gâfâie. Cu doar patru angajați, a reușit o performanță pentru care ar fi invidiată și de Microsoft: un profit de 51%. Dar acest profit, raportat la o cifră de afaceri de numai 376.000 lei.
Profit, dar subțire
Ceva mai bine stau „monștrii sacri” ai pieței ieșene a cărții. Polirom reușește să se mențină constant pe profit, anul trecut acesta ridicându-se la 1,79 milioane de lei, la o cifră de afaceri de 23 milioane de lei. În schimb, și-a redus în ultimii cinci ani numărul de angajați cu 15%. Sedcom Libris a avut anul trecut o cifră de afaceri de 10,7 milioane de lei și un profit de un milion de lei. Partea proastă însă e că și pentru performerii cărții ieșene, viitorul nu sună prea bine. Profiturile obținute sunt fragile. Depozitele editurilor sunt pline de cărți pe care acestea nu reușesc să le vândă. La Polirom, stocurile au o valoare de 9,7 milioane de lei. La Sedcom, 8,8 milioane de lei, peste 80% din cifra de afaceri. Și la Gama, stocurile sunt mari, reprezentând 41% din cifra de afaceri. Pe scurt, cărțile se vând greu. Și se vând puține.