Venirea lui Mihai Teja pe banca tehnică a Politehnicii Iaşi a adus un nou suflu grupării din Copou, aceasta fiind neînvinsă după primele cinci etape ale campionatului. Performanţele clubului au atras atenţia mai multor investitori, dispuşi să-şi asocieze brandurile de imaginea pozitivă a Politehnicii. Constantin Deleanu, magnatul din Cotnari, cel care a cochetat o vreme cu postura de finanţator al echipei ieşene, şi Neculai Apostol, proprietarul gigantului Kosarom, se gândesc serios la o infuzie de capital în vistieria clubului din Copou. Deocamdată, aceştia se gândesc, fiecare în biroul său, la riscurile şi avantajele pe care le presupune această investiţie. (pamflet)
Un deal dogorit de razele soarelului de august. Printre şirurile nesfârşite de viţă de vie, Constantin Deleanu se plimbă agale cu Mihai Teja. Deleanu vorbeşte aprins la telefon.
Constantin Deleanu: – De unde aţi spus că sunteţi? Echipa de baschet feminin? Habar n-aveam că are Iaşul aşa ceva. Dom’le, eu vă înţeleg că vreţi oleacă de sprijin, nişte bănuţi acolo, dar e greu. Mai sunaţi-mă prin octombrie, când termin culesul. Să vă şi eu ce culeg de pe butug, câţi ciorchini de euro am la hectar, câte lichităţi strâng prin butoaie, ce mai fermentează prin conturi, mna, chestii specifice viticulturii de succes. Hai, noroc!
Deleanu închide telefonul şi se întoarce spre Teja.
Constantin Deleanu: – Iaca aşa mă freacă toată ziua ăştia cu sporturile lor. Ei cred că la mine curg banii ca vinul de la caneaua butoiului.
Mihai Teja: – Oricum, aveţi un domeniu frumos aici. Se vede mâna gospodarului.
Constantin Deleanu: – Aşa mă periază toată lumea. Uite, am sponsorizat Raliul Iaşului vreo cinci ani. Anul ăsta am renunţat. Nu mai am parale de aruncat aiurea.
Mihai Teja (timid): – Ei, dar acum Poli Iaşi e pe val. Aţi văzut, am fost lider, acum suntem pe locul doi, după campioana en titre. Tare bine ne-ar prinde un sprijin financiar. Nu foarte mare, ci ceva mărunţiş, cât să prindem rădăcini ca un lăstar de vie.
Constantin Deleanu: – Dom’le, nu zic nu. Simt şi eu că treaba merge bine la Poli. După anul trecut, când n-aţi avut rod deloc, acum echipa începe să se coacă, să prindă oleacă de dulceaţă, mai ales pentru suporteri.
Mihai Teja: – Şi nici n-am altoit-o prea mult.
Constantin Deleanu: – Asta-i bine, şi eu prefer soiurile pure, autohtone! Dar mai aveţi de treabă. Eşti ca un vin tânăr, o Frâncuşă. Mai ai până ajungi la nivelul unei Grase sau unei Busuioace.
Cei doi se opresc la capătul rândului. Deleanu contemplă panorama nesfârşită a viilor.
Constantin Deleanu: – Iaca, de aici îşi lua Ştefan cel Mare vlaga şi vitejia în lupte!
Mihai Teja: – Bun atacant, a marcat ceva în poarta turcilor.
Constantin Deleanu: – Da, era mai degrabă un apărător ofensiv. În fine, domnu’ Teja, trimite-mi o cerere de sponsorizare şi mai vorbim!
A doua zi. Biroul lui Neculai Apostol, proprietarului Kosarom. Mihai Teja admiră o serie de tablouri aşezate pe pereţii încăperii şi care reprezintă buturi de porc, aripioare de pui, fudulii de berbec.
Neculai Apostol: – Splendidă colecţie, nu-i aşa? Cadou de la un pictor neorealist, Salvatore Prosciutto. Ia uite aici, şoricul ăsta cum stă încolăcit pe şunculiţa asta de Afrodită… ei, aşa e că trezeşte simţul estetic?
Mihai Teja: – Da, n-ar fi stricat să fi fost şi un pic afumat. Poate şi cu un vin alb în plan secund…
Neculai Apostol: – Vai, vin alb cu carne de porc? Ce-i cu aiureala asta? Mă scuzaţi, dar dacă faceţi la fel şi aşezarea în teren a jucătorilor…
Mihai Teja: – Mă scuzaţi, sunt stresat în ultima vreme. Încă încerc să mă acomodez cu Iaşul.
Neculai Apostol: – Da, înţeleg, aţi fost traumatizat la echipa oierului. Să ştiţi că, uneori, carnea de oaie e de preferat unei gustări din preparate de porc. În fine, cu ce vă pot ajuta?
Mihai Teja: – Mă gândeam că, având în vedere potenţa dumneavoastră financiară, ne-aţi putea sprijini cu nişte fonduri acum, la început de campionat.
Neculai Apostol: – Mda, am văzut şi eu că Iaşul se mişcă bine. Adică nu mai se foieşte în teren ca o găină cu gâtul tăiat. Sigur, m-aş putea gândi la un mic ajutor bănesc, poate chiar în natură.
Mihai Teja: – Am prefera bani. Ştiţi, sportivii nu prea mănâncă cărnuri din astea grele.
Neculai Apostol: – Ei, grele…. au doar prea multă apă în ele, altfel ar fi uşoare ca fulgul.
Mihai Teja: – Da, v-am fi recunoscători pentru orice leuţ. Ştiţi, am vorbit şi cu domnul Deleanu şi acesta a fost receptiv…
Neculai Apostol: – Hopa, s-a băgat Deleanu pe fir? Păi de ce nu spui aşa? Uite cum facem: facem un soi de licitaţie. Care dă mai mult, ăla să fie sponsorul vostru!
O încăpere a clubului Poli Iaşi. De-o parte şi de alta a unei mese, Deleanu şi Apostol licitează aprins.
Constantin Deleanu: – Ofer 100.000 de euro pe an, plus un butoi de Fetească fiecărui jucător!
Neculai Apostol: – 200.000 de euro pe an, plus un porc de Crăciun pentru toată echipa!
La o altă masă plină cu preparate şi sticle de vin, Mihai Teja vorbeşte la telefon:
Mihai Teja: – Da, domnu’ preşedinte, chiar acum are loc licitaţia pentru sponsori. Deocamdată, sunt în teste. Mai o aripioară, mai un sălămior, mai o gură de Busuioacă. Am înţeles, fără oaie. Oaie servim etapa viitoare, la domnu’ Becali!
Teja (foto sus, pamflet): Hmm, ce miros de grătar vine dinspre palatul lui Becali… Te pomeneşti că deja a pus un berbec la proţap şi face incantaţii ca s-o poată bate pe Poli!