Fantoma lui Ionescu la Hilton. Noul hotel Hampton, o oază de linişte monahică

Satiră cu ștaif

Epopeea transformării Hotelului Europa în Hampton by Hilton a început în anul 2014 şi s-a finalizat abia luna trecută. În sfârşit, după multe amânări care dădeau impresia că imensa clădire va rămâne în întuneric încă multă vreme, hotelul a devenit funcţional, site-urile de specialitate începând să prezinte oferta de rezervări pentru noul brand turistic al reţelei hoteliere ieşene. Preţurile sunt pe măsura renumelui Hilton, între 330 şi 506 lei pe noapte, chiar dacă hotelul este clasificat la doar trei stele. Pentru a savura în sfârşit visul de a-şi transforma proprietatea falimentară într-o afacere de succes, omul de afaceri Gheorghe Ionescu, cel care deţinuse clădirea Hotelului Europa, s-a cazat acolo în chip de turist incognito, experienţă relatată în jurnalul său personal.

– Trebuie să recunosc, e mişto firma luminoasă pe care au instalat-o ăştia de la Hilton. Se vede de la distanţă, chiar ai impresia că acolo e un loc în care poţi trage peste noapte fără să te întâlneşti cu vreo fantomă pe palier. Pe vremuri, atmosfera din hotel era fix ca aceea din filmul Strălucirea, cu Jack Nicholson. Pe bune dacă nu simţeam şi eu că mă tâmpesc în pustietatea clădirii. Aşa că am intrat cu oarecari emoţii în clădirea care mi-a mâncat ani din viaţă şi bani din cont. Sincer să fiu, când completam formele de cazare, mă gândeam cum aş putea să intru în legătură cu dra Paris Hilton, pentru a-i arăta cu mândrie ce am realizat. O discuţie privată cu distinsa moştenitoare a imperiului hotelier mi-ar mai aduce optimismul în obraji, sunt convins. Până una, alta, sunt cazat la ultimul etaj, aşa că am o privelişte foarte bună asupra Iaşului. Mai ales asupra fostei clădiri a Universităţii Petre Andrei, prilej de suferinţă pentru prietenii mei de acolo, dar de care au reuşit să scape într-un final. Adevărul e că zona nu ne-a purtat noroc nici unuia. Nu e vad, dom’le, la capătul ăsta de stradă Anastasie Panu care pare a nu duce nicăieri. E foială, nu zic, dar nimeni nu se opreşte un pic la o ţigară, la o cafea. Au făcut băieţii ăştia, într-o aripă a clădirii, nu ştiu ce mare salon de gimnastică, masaj, piscină, chestii din astea. Sper să le meargă, să mai ridice un pic hotelul, deşi am avut şi eu nişte cazinouri prin clădire şi tot degeaba. Acum stau şi aştept comanda de şampanie pe care am făcut-o la room service. Văd că mai întârzie, în buna tradiţie a istoriei acestei clădiri. Mai bine cobor eu s-o beau la bar. Puţină modestie nu strică, cică aşa fac milionarii excentrici. Poate îmi rămân bani şi de-un pişcot.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *