Pentru USR, se anunţă o primăvară agitată. Alianţa cu PLUS, noul partid al lui Dacian Cioloş, apropiatul congres al formaţiunii programat înaintea alegerilor europarlamentare, scrutinul pentru Parlamentul European, sunt doar câteva din motivele de efervescenţă în sânul partidului păstorit de Dan Barna. La fel de neliniştită este şi Cosette Chichirău, liderul judeţean al USR Iaşi, care apare tot mai încercănată în spaţiul public. Ceva mai liniştit pare Filip Hăvârneanu, preşedintele organizaţiei municipale Iaşi a USR, dar calmul său poate fi pus pe seama naivităţii specifice vârstei sale de doar 24 de ani. Cei trei au fost recent protagoniştii unor întâmplări cu nuanţe tragicomice.
Gara Mare din Iaşi. Trenul de Bucureşti opreşte scârţâind la linia 1. Aflată pe peron, Cosette Chichirău priveşte neliniştită spre ferestrele vagoanelor. În sfârşit, îl vede pe Dan Barna, preşedintele USR. După câteva secunde, acesta coboară bodogănind din tren.
Dan Barna: – E ultima oară când îl mai ascult pe Andrei Caramitru, consilierul lui peşte prăjit! Fir-ar trenul foamei să fie!
Cosette Chichirău: – Dar de ce nu ai luat avionul?
Dan Barna: – Din cauza lui Caramitru. Omul ne-a sfătuit să fim cazoni, spartani în tot ce facem. Ne vrea un soi de legiune a cumpătării, abstinenţei şi meditaţiei. Să fim palizi, încercănaţi, fantomatici, ca nişte călăi ai pesediştilor corupţi, burtoşi şi dedaţi plăcerilor vieţii.
Cosette Chichirău: – L-a văzut de prea multe ori pe taică-său în Hamlet. Lasă că-l dăm noi pe brazdă.
Dan Barna: – Culmea e că nici acum nu se termină coşmarul. Nici sediu n-aveţi aici, la Iaşi! Unde să stăm de vorbă, să-mi pun laptopul, să beau o cafea fierbinte?
Cosette Chichirău: – Cam ai dreptate, stai să mă gândesc cum facem. La ai mei nu putem merge. Au zis că nu mă mai primesc acasă până nu devin femeie serioasă, la casa ei, cu bărbati şi puradei. Mna, e greu să-i fac să înţeleagă conceptul de Ioana d’Arc modernă pe care l-am îmbrăţişat cu toată fiinţa. De fapt, e cam singura chestie pe care am îmbrăţişat-o în ultimii ani.
Dan Barna: – Păi, şi atunci, ce facem? Ţinem şedinţa în gară?
Cosette Chichirău: – Nu, mergem la Filip Hăvârneanu, tânărul nostru preşedinte de la municipală. Are o garsonieră închiriată prin Bularga. Cartier modest, proletar, numai bun pentru călirea prin metoda Rezist.
O oră mai târziu. Cosette şi Barna intră în garsoniera lui Hăvârneanu. Acesta prăjeşte câteva ouă în tigaie, într-o bucătărie minusculă. Fumul învăluie întreaga casă.
Dan Barna: – Uff, mai bine stăteam în gară. Zău, Cosette, astea-s condiţii de discutat chestiuni serioase de politică?
Cosette Chichirău: – Evident! Ăsta e spiritul Rezist. Nu-i aşa, Filip? Trebuie să ne obişnuim cu fumul, cu gazele. Ca la marea revoluţie din 10 august, unde ne-am dat măsura curajului nostru protestatar!
Filip Hăvârneanu: – Ah, Cosette, nici nu ştii cât de mult mă motivezi! Ştiu, sunt încă foarte tânăr, poate că nu merit nici măcar un selfie cu tine, dar îţi promit că voi lupta până la…
Dan Barna se trânteşte plictisit pe un taburet de lemn.
Dan Barna: – Ok, ok, domnu’ Habarneanu, să lăsăm naivităţile astea. Eu am venit la Iaşi să stabilim o strategie pentru congresul USR din primăvară şi, eventual, alegerile europarlamentare. Nu trebuie să umblăm cu jumări de măsură, aşa cum faci dumneata în tigaia aia.
Cosette Chichirău: – Vai, Dane, lasă-l pe Filipuţ în pace. Aoleu, Filip, eşti de acord să folosesc diminutivul ăsta? Sau să-ţi spun Filipuţel?
Filip Hăvârneanu (emoţionat, îşi face vânt cu un prosop): – Mi se pare mie sau s-a încins atmosfera?
Dan Barna: – Normal, scoate naibii ce ai în cuptor şi închide-l!
Hăvârneanu se pocneşte cu palma de frunte şi extrage din cuptor o pizza arsă. O pune pe masă şi încearcă să o taie felii.
Dan Barna: – Acum ce faci acolo?
Filip Hăvârneanu: – Am încercat să fac un experiment. Folosind eşantionul de pizza Margherita am vrut să ilustrez filialei municipale care este felia de electorat pe care putem conta. Ia uitaţi aici, felia asta cu şuncă şi mozarella e a noastră. Şunca e USR – ul, mozarella e PLUS – ul. Normal, pentru că suntem o alianţă, am folosit un blat gros şi pufos.
Barna îl priveşte consternat.
Dan Barna: – Măi, băiete, dar tu eşti o capacitate politică. Am o rugăminte la tine. Nu vrei să cobori jos să cumperi o sticlă de apă minerală şi un suc? Ar merge la pizza asta.
Filip Hăvârneanu: – Cum să nu? Între timp, făceţi-vă comozi. Cosette, dacă vrei să guşti din USR – PLUS, te rog, nu te jena.
Hăvârneanu dispare pe uşă.
Dan Barna (către Cosette): – De unde l-ai găsit şi pe ăsta? Eu sunt de acord cu oamenii tineri, dar nu şi cu neuronii foarte fragezi!
Sună telefonul lui Cosette.
Cosette Chichirău: – E Hăvârneanu.
Dan Barna: – Dă-l pe speaker.
Din telefonul lui Cosette se aude vocea tânărului preşedinte.
Filip Hăvârneanu: – Cosette, am avut încredere în tine. Te iubeam ca un nebun. Totul până când ai venit cu fanfaronul ăsta în casa mea. Ştiu că îţi place să mă umileşti. Oh, şi mie nespus de mult! M-am lăsat bătut de jandarmi cu gândul la tine. Dar să văd că râdeţi amândoi de munca mea sociologică?! E prea mult! Şi apoi, m-a costat unşpe lei eşantionul din cuptor. Nu-i nimic, cu banii de suc mă duc să-mi cumpăr o mască de gaze.
Hăvârneanu (foto sus, pamflet): Mi-a promis tanti Cosette că, dacă sunt cuminte, mă lasă să mă joc de-a Hoţii şi Useriştii printre băncile Parlamentului