Jale mare, despărțiri cu lacrimi și declarații de dragoste postume. Aceasta a fost atmosfera în ultimele zile la clubul Politehnica Iași, cauzată de plecarea antrenorului Daniel Pancu, după o serie de rezultate catastrofale la cârma echipei din Copou. Președintele clubului, Ciprian Paraschiv, și-a manifestat părerea de rău față de exilarea lui Pancu. În locul lui Pacone, la conducerea băncii tehnice a fost instalat Andrei Cristea, vârful-vedetă din echipa Politehnicii. Greu de spus ce va urma pentru echipa ieșeană. (pamflet)
Un separeu al unei cafenele discrete din Iași. La o masă, Daniel Pancu stă tăcut, privind absent la un pahar plin ochi cu apă minerală. De el se apropie Ciprian Paraschiv, ștergându-și ochii cu o batistă alb – albastră.
Ciprian Paraschiv: – Aici erai, Daniele? Te-am căutat peste tot! Sper să nu faci un gest necugetat și să-ți îneci amarul în limonadă!
Daniel Pancu: – Lăsați-mă în pace! Deja am băut doi litri de apă plată. Acum am trecut pe varianta hard, vreau să-mi fac de cap cu apă minerală. Băiete, încă o sută de Poiana Negri!
Ciprian Paraschiv: – Te rog eu, Daniele, nu te lăsa dus de valul amărăciunii. Tu ești o valoare, un dar neprețuit al Iașului. Ești ultima speranță a noastră, fie și pentru faptul că ne-ai adus pe ultima poziție din clasament.
Daniel Pancu: – Lasă vrăjeala. Am fost sabotat. N-am avut lot, n-am avut scouteri, până și nocturna mi-a tras țeapă. Zău, cum puteam face performanță la Iași, dacă nu am avut cu cine?
Ciprian Paraschiv: – Da, măi Daniele, dar nici să iei goluri gârlă în ultimele minute ale meciurilor. Explică-mi, te rog, dacă mai ai putere, ce se întâmpla cu echipa în acele momente decisive ale jocului.
Daniel Pancu: – Cum să-ți explic eu… posibil să fie vorba de un sindrom al orei închiderii, binecunoscut în liga noastră. De pildă, bei o bere, două, zece cu amicii și, deodată, ospătarul te anunță că în trei minute închide localul. Ce faci atunci? Intri în panică, firește! Nu mai știi ce să faci, ce să alegi pentru final: cincizeci de whiskey, o bere, jumate de vin? Așa și noi, la echipă, unde să pasezi mingea? Înapoi, în lateral, s-o dai lungă? Și, pac, te trezești cu două boabe în plasă în doar patru minute, cum a fost cu UTA.
Ciprian Paraschiv: – Deci e o problemă de concentrare, de mentalitate!
Daniel Pancu: – Categoric! Ora închiderii ne-a omorât! De aia, probabil că în liga a doua, dacă o să jucați la matineu, veți scăpa de coșmarul ăsta. Pe la 10 dimineața abia se fac jocurile, se deschid terasele, relaxare, nu te grăbește nimeni, altă viață!
Ciprian Paraschiv: – Gândești foarte bine, Daniel. Original, profesionist. Se vede că ai școală pe tine. Sau încă n-ai terminat școala de antrenori?
Daniel Pancu: – Pui întrebări din astea, birocratice. Ești om de fotbal sau nu? Fii mai deschis, mai apropiat de firul ierbii. Lasă hârțogăraia, diplomele, actele, din cauza lor nu poți vedea frumusețea fotbalului ieșean.
Ciprian Paraschiv: – N-am cum, că de aia sunt în comitetul executiv al FRF. Diplomele m-au făcut om important în sistem. În fine, încep deja să mă gândesc ce va fi cu mine la club. De bine, de rău, tu măcar ai scăpat de grija echipei, ești cel mai iubit șomer al Iașului, dar eu încă mai am de tras.
Daniel Pancu: – Stai liniștit, nu te dau ăștia afară. Ești om cu carte. Pe cine să aducă în locul tău?
Ciprian Paraschiv: – Ce vorbești, Ambrosie abia așteaptă să revină pe cai mari la conducerea clubului. Vreau să-l aducă înapoi și pe Stoican.
Daniel Pancu: – Ăștia vor să efemineze de tot jocul Iașului? Să-l facă club în divizia de muieri, precum Navobi, fosta echipă a lui Ambrosie?
Ciprian Paraschiv: – Totul e posibil…
De cei doi se apropie Adrian Ambrosie, îmbrăcat elegant, la patru ace, cu un pas relaxat.
Adrian Ambrosie: – Bună seara, bună seara! Ce face duetul de succes al Iașului fotbalistic?
Ciprian Paraschiv: – Ne bem amarul. Daniele, nu mai exagera cu Borsecul!
Daniel Pancu: – Ai dreptate, mai bine trec pe Dorna.
Ciprian Paraschiv: – După cum vezi, Ambrosie, nu suntem într-o formă prea grozavă. Dacă ai venit să ne strici apele minerale, mai bine las-o baltă.
Adrian Ambrosie: – Departe de mine acest gând păcătos! Dimpotrivă, am venit cu ramura de măslin. Vreau să găsim împreună o soluție de redresare a echipei.
Ciprian Paraschiv: – De unde până unde atâta interes și prietenie pentru noi?
Adrian Ambrosie: – Pentru că am o idee grozavă de relansare a fotbalului la Iași și simt că voi mă puteți sprijini.
Ciprian Paraschiv: – Mă rog, am mai auzit vorbe din astea, dar să zicem că te cred. Despre ce e vorba?
Daniel Pancu: – Ok, să auzim!
Adrian Ambrosie: – Uite proiectul meu. E revoluționar! Știți că eu am antrenat și echipe de femei, dar am fost și președinte de club la bărbați. Pe scurt, iată planul meu: facem o echipă de transgenderi sau mai degrabă de fluizi din ăia, la care variază sexul. Când se simt bărbați, joacă în Liga 1, cu Mediașul și Chindia. Dacă se simt femei, avem o bună prestație în liga feminină! Oricum ai da-o, vom fi meseriași pe toate planurile fotbalului românesc!
Pancu (foto dreapta, pamflet): La revedere, Cip, mulțam de găzduire, dar n-am avut jucători meseriași la echipă. Nu poți face din rahat, bici, după cum nici din Borsec, Johnnie Walker!