Întotdeauna, epidemiile, catastrofele în general, au scos din om tot ce avea acesta mai bun, dar și mai rău. Unii n-au știut cum să se împartă în mai multe, pentru a putea ajuta. Alții, n-au căutat decât să le fie lor bine, călcând la o adică peste cadavre. Așa se aleg, în fond, eroii de mișei. Grâul de neghină, cum spune românul. Uneori, dorința de a ajuta se concretizează în gesturi de generozitate sau de eroism. Alteori, nu duce la nimic, dar măcar există. Iar în câteva cazuri, ne dă nouă subiecte. Uite, de exemplu, deunăzi un ieșean propunea transformarea Centrului Expozițional „Moldova” în spital de campanie pentru bolnavii de coronaviroză. Omul era bine intenționat: clădirea stă goală de ani de zile. Dacă e sau nu potrivită pentru asta și la ce ar fi bună, e altă discuție. Pe care o vom purta noi astăzi.
De-acum 100 de ani
În primul război mondial, cursurile tuturor școlilor din Iași au fost suspendate, iar clădirile, transformate în spitale de campanie. A fost spital la Negruzzi, la Național, la școala „Gheorghe Asachi”, la școala „Carol I” și tot așa. Au fost zeci de astfel de spitale, pentru că o sală de clasă poate fi ușor transformată în salon de spital. Medici și aparatură să fie, că de spațiu nu ducem lipsă. În orice caz, Centrul Expozițional numai de spital nu e bun. Spațiul imens, greu de încălzit, insalubru, pentru că nu mai e folosită de mult, nu-l face adecvat pentru așa ceva. Dar pentru ce ar fi adecvat?
Nu l-a vrut nimeni
Când a fost terminat, acum 9 ani, clădirea trebuia să se transforme în cel mai important centrul expozițional al Moldovei, un fel de Romexpo regional. Se calculase că în fiecare an, el va atrage 1.600 de firme care să-și expună produsele și că aici vor fi organizate anual minim 15 evenimente din cele mai diverse domenii: construcții, mobilier, amenajări interioare, agricultură, produse farmaceutice, textile sau servicii. Nu este de resortul proprietarului, în speță, Consiliul Județean, să se ocupe de târguri și expoziții, așa că a fost căutat un concesionar. S-au făcut vreo cinci licitații, dar nu s-a prezentat nimeni, deși condițiile erau mai mult decât favorabile. Practic, se dădea în chirie pe 49 de ani, cu 70.000 de euro anual. Banii ăștia îți ies ca profit din cel mult două târguri agricole sau textile. Dar, după cum spuneam, nicio firmă privată nu s-a oferit să preia centrul. Mesajul era clar: nimeni nu avea încredere că și-ar putea scoate banii. Principala problemă este amplasamentul său, la marginea orașului,în CUG. Accesul dinspre alte județe este extrem de dificil. Amplasat în Păcurari, spre Lețcani, centrul ar fi avut poate vreo șansă să-și îndeplinească menirea. Dar așa…
Sediu de instituție
Bun, dar atunci? Ce putem face cu el? Nu multe, dar soluții ar exista. De exemplu, centrul poate găzdui o instituție publică sau chiar mai multe. Instituții care să aibă nevoie de spații ample, pentru amplasarea de laboratoare, aparatură și utilaje. Garda de Mediu, de exemplu, Inspectoratul în Construcții, cel de Metrologie, ISCIR sau altele asemenea. Toate acestea au însă sedii deja, deci e puțin probabil să se mute prea curând. Pe această linie deci, Centrul reprezintă doar o soluție de rezervă.
Pentru școală
Mai curând, centrul ar putea găzdui o unitate de învățământ superior, de tipul artelor plastice sau arhitecturii, adică domenii care prin definiție au nevoie de spațiu. Fie pentru expoziția permanentă de lucrări ale studenților, fie pentru o instalație artistică sau o replică la scară a vreunui pod de cale ferată. Existența sălilor de conferințe și a birourilor ar asigura și locul necesar pentru ținerea cursurilor, respectiv pentru sectorul administrativ al instituției de învățământ.
Mai trebuie bani
Dar poate cea mai potrivită destinație ar fi una culturală. Aici poate funcționa un întreg mall cultural, care să cuprindă toate instituțiile de profil ale Consiliului Județean. Și sunt vreo câteva. Una ar fi Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, care funcționează acum într-un spațiu restrâns, în Bucium. Alta, Școala Populară de Arte, pierdută undeva prin Bularga. Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” se înghesuie în niște săli ciudate în complexul Ștefan cel Mare, prea mici pentru o instituție de un asemenea gabarit. Ar încăpea în Centrul Expozițional, ba ar rămâne loc și pentru Ansamblul Artistic Profesionist „Constantin Arvinte”, înființat anul trecut. La o adică, s-ar putea amenaja și un centru multimedia, cum intenționează Primăria să facă în Palatul Braunstein. Singura condiție ar fi să se mai bage un rând de bani, pentru renovare, reamenajare și recompartimentare. Dar ar costa oricum mai puțin decât conservarea unei clădiri goale.