Metamorfozele lui Tudorel Toader. Un pamflet de zile mari

Satiră cu ștaif

Luna iulie a acestui an a fost o perioadă fastă pentru rectorul Tudorel Toader. Sub conducerea sa, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” a înregistrat un record de înscrieri pentru admitere, cea mai căutată specializare fiind una surpriză, Kinetoterapie și motricitate specială, din cadrul Facultății de Educație Fizică și Sport. Un alt eveniment din viața fostului judecător al Curții Constituționale și ministru al Justiției l-a reprezentat anunțul făcut chiar de acesta prin care și-a anunțat reintrarea în avocatură. Mai multe detalii am aflat din jurnalul său personal. (pamflet)

  • Eram băgat cu capul în șifonier, adulmecând parfumul de naftalină care amețise un întreg contingent de molii, când m-a trăsnit mirobolanta idee de a reintra în magica lume a avocaturii. Ce-i drept, cred că gândul mi-a fost stârnit de imaginea robei de judecător al Curții Constituționale, abandonată pe un umeraș discret. I-am promis că nu se va mai simți singură în imensul dressing, așa că îi voi aduce o surioară, pe distinsa robă de avocat. Costumul de ministru al Justiției mă privea cam chiorâș, suspinând după fotoliul capitonat din București. I-am tras și eu o privire piezișă, spunându-i că să nu mă enerveze, că acuși scot costumul de rector al Universității Al. I. Cuza și-i tragem împreună o scatoalcă soră cu bătaia covoarelor de Paști. Evident, când să închid ușa șifonierului, de pe un alt umeraș mi-a făcut cu ochiul roba aristocratică pe care o purtam la dineurile Comisiei de la Veneția. Am mângâiat-o cu duioșie, șoptindu-i cuvinte dulci. E bine să păstrez o relație cordială cu țesătura materialelor croite în atelierele justiției europene. Astea mai țin câte o scamă de legătură cu costumele apretate de pe la Bruxelles, așa că n-ar fi rău să mai aflu ce mai face roba de procuror european anticorupție în care se lăfăie doamna Kovesi. Pentru că am mai dat niște kilograme jos, înainte de a închide ușa șifonierului am ievaluat mărimile tuturor acestor uniforme simbolice ale justiției, hotărând că a venit vremea să le mai ajustez pe ici, pe colo. Să nu zică careva mai șmecher că hainele sunt prea mari pentru mine. Chiar mâine le voi duce la un croitor bun să le mai strâmteze. Sau să le îmbrac pe toate și să fac o baie în Ciric, să mai intre un pic la apă. Mă gândesc că ies mai ieftin decât la croitor. Ehei, până la primul onorariu de avocat trebuie să mă descurc de azi pe mâine din salariul de rector, din pensia de judecător, din veniturile de notar. Greu, tare greu!

Toader (foto, pamflet): Cine spunea că nu sunt un tip de onoare? Ca avocat, voi avea onoarea de a încasa un onorariu onorabil

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *