MATRIMONIALE studențești, metodă rafinată pe Facebook

Metropolis

Principalul motiv pentru care economia centralizată nu a funcționat a fost lipsa sa de elasticitate în adaptarea la nou, la nevoile oamenilor, în condițiile în care orice decizie se lua undeva sus, ajungea la ani-lumină la nivelul unde apărea cerința. Iar principalul motiv pentru care economia de piață a continuat să funcționeze încă din epoca de piatră a fost tocmai faptul că fiecare producător sau comerciant s-a adaptat pe loc la noile tendințe. Vrea vecinul de peșteră săgeți mai rezistente, ca să nu se rupă în pielea rinocerului? Nicio problemă, se găsește unul să inventeze vârfurile din obsidian. Pe urmă din aramă, bronz și așa mai departe. În general, cu cât o organizație este mai mare, cu atât ea reacționează mai greu. De-aia ne-a amuzat teribil anunțul de acum vreo zece zile făcut de Marc Zuckerberg, că Facebook va avea integrată și o aplicație de matrimoniale. Cu greu s-a prins și patronul Facebook că multă lume folosește platforma tocmai pentru a-și găsi un „suflet pereche”. Sau mai multe, după caz. Despre vreo două grupuri constituite pe Facebook cu mult înainte ca Zuckerberg să se prindă de schemă vom vorbi și noi în cele ce urmează.

În mediul online
Orice băiat învață, de la cei mai mari, la o țigară fumată la parterul blocului, diverse replici „de agățat”. Unele sunt stupide și fumate de mult. Altele sunt chiar inteligente, iar autorul se laudă cu infailibilitatea lor. Nu știm în ce măsură merg și pe net, pentru că suntem din altă generație, dar Facebook-ul e plin de astfel de replici. Iar studenții par să fie principalii utilizatori ai lor. Pe vremea noastră, replica era folosită pe stradă, la o discotecă sau la un curs. Acum, mai mult din spatele ecranului, unde tânărul are mai mult curaj. Studenții de la Politehnică și de la „Cuza” și-au făcut câte o pagină special pentru „agațamente”, (UT Iasi Crush si UAICCrush) mai mult sau mai puțin inspirate. Fiecare din ele are peste 10.000 de tineri înscriși, de ai zice că nimeni nu mai agață pur și simplu, pe stradă.

Anunțurile cu foto sunt rarități, dar există. Semn că studentul/studenta nu și-a făcut curaj într-o abordare directă și personală, ci intermediată de pagina de Facebook dedicată „agațamentelor”

Categoria: „fuse și se duse”
Un politehnist a remarcat o fată care aștepta tramvaiul într-o seară, în stația de la Universitate. S-a urcat într-un „9” și dusă a fost. „Sunt băiatul care a stat lângă tine cu telefonul în mână”, spune băiatul pe Facebook, în speranța de a o găsi. Dom’le, da’ dacă stătuși lângă ea, de ce nu ai întrebat-o de sănătate? Crezi că te-a remarcat cum îți butonai telefonul? Și crezi că e studentă la UTI și înscrisă pe pagina respectivă? Un altul a remarcat în aulă o fată cu rochie roz, cu umerii goli, cu ochelari negri și ruj. „Mi s-a părut din privirea ta că vrei să mă cunoști”, spune băiatul pe aceeași pagină. Din nou, ne întrebăm de ce n-o fi salutat-o în aulă, dacă a avut impresia că se uită la el. Sau de ce nu a așteptat-o la ieșire. Mă rog, ne mai întrebăm cum oare i-a surprins privirea, câtă vreme fata avea ochelari de soare, dar probabil tânărul are ochi cu raze X.

Numele celor care apelează la UAIC Crush sunt anonimizate. Adică, postarea e făcută de administrator și dacă perechea e gasită, dialogul se realizează în privat

La modul general
Acest gen de mesaje este cel mai frecvent. S-ar părea că tehnologia ne-a făcut să ne pierdem curajul de a aborda direct o persoană care ne interesează, chiar dacă șansele de a regăsi aceeași fată pe net sunt mici. Mai multe șanse ar putea avea mesajele generale, de genul „vreau să ies la o plimbare, n-am cu cine, așa că cine se oferă?”. Nu știi peste cine dai, cât se potrivește poza din profil cu realitatea, dar probabil că din cinci plimbări, una e reușită. Sau „eu și prietena mea suntem sigure că în această seară minunată ne vom plictisi, așadar dragi băieți, dacă sunteți disponibili să ne scoateți din monotonie…” Am paria că fetele cu pricina au avut de ales chiar între mai multe variante de perechi de băieți.

Trei la trei
În aceeași notă sunt și mesajele studenților de la UAIC. „Suntem trei băietani și căutăm compania unor trei domnișoare pentru un monopoly, poker sau rummy la o narghilea + băutură + voie bună + semințe + chipsuri + ce-o mai fi. Asigurăm transportul și/sau cazarea”. Sperăm doar că au trei camere, dacă fetele se decid să rămână și peste noapte. Un altul își încearcă norocul cu o postare ce începe de-a dreptul filosofic: „crezi în adevăr, logică și rațiune. Faci eforturi considerabile în a-ți păstra intact conținutul stomacului când auzi pe cineva vorbind despre zodii…” Continuarea e mai concretă și mai sinceră: „în plus, ai un fund de primă clasă (aici mă chinuiam să ajung de fapt)…”

Obiecte pierdute
Și, nu în ultimul rând, paginile funcționează și ca birou de obiecte pierdute. „Pentru cel care a plecat cu o vestă care nu-i aparținea, aseară din Tribo, aș ruga să aibă bunul simț de a înapoia măcar cheile care erau în ea. Dacă se simte, ar putea să le lase tot la Tribo”. Nu știm crâșma, n-am fost niciodată pe-acolo, deci sigur nu noi am fost.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *