In vino fraternitas. Adrian şi Cătălin Păduraru, doi fraţi de regiune superiori

Caterincă de Bahlui

Pentru că tot suntem în luna marilor uniri şi înfrăţiri în cuget şi simţiri, nu puteam să ocolim frăţia de poveste ce-i leagă pe Adrian şi Cătălin Păduraru. Oameni de viţă nobilă, cei doi fac o figură aparte, pitoreşti fiind fiecare în domeniul său, dar mai ales împreună. În urmă cu şapte ani, actorul Adrian şi fratele oenolog Cătălin au realizat emisiunea Fraţi de viţă, foarte bine gustată de publicul din toate zonele de audienţă viticolă. Între timp, Adrian continuă proiectele sale teatrale, iar Cătălin a rămas fidel pasiunii de degustător, el fiind, de altfel, şi fondatorul Asociaţiei Somelierilor şi Barmanilor din România. Despre ce mai fac cei doi fraţi de sângele taurului, am aflat ascultându-le o conversaţie recentă.

Cătălin Păduraru (cel cu sticla): Uite, Adriane, să înveţi şi tu cum se încălzeşte publicul înainte de spectacol. Şi apropo de amicul tău Shakespeare, singura întrebare care contează în viaţa asta e „A fi sau a nu fi mahmur?”

Adrian Păduraru: Uite, Cătăline, ce scriu ăştia la ziar, cică eşti fratele meu mai timid. Ăştia habar n-au ce energie şi îndrăzneală capeţi după cinci minute de degustare intensivă, mai ales de Cabernet.
Cătălin Păduraru: Ce să le faci, oamenii nu stăpânesc fenomenul. Ei nu ştiu ce taur în arenă devin doar cât privesc roşul rubiniu al sticlelor de pe rafturile din Kaufland. Ştii, chiar mă gândeam zilele astea, când mai facem şi noi o emisiune din aia cu vinuri frumoase, bătrâne şi devreme în pahare?

Măi, nu ştiu, deocamdată am nişte proiecte pe la teatru. Recent, am făcut un spectacol cu Teodora Mareş într-o cafenea, şi…
Şi de ce nu m-ai chemat şi pe mine? Aveau vin de calitate sau din surcele?

Eşti culmea! M-am dus acolo să performez într-un act artistic, nu să le verific meniul de băuturi. Deci, cum spuneam, sunt prins în nişte proiecte, dar cum o să am ceva timp liber, mă duc pe la televiziuni să le propun partea doua a emisiunii Fraţi de viţă.
Ok, mergi şi le prezinţi ideea, o laşi să fermenteze, să se aşeze mai bine pe drojdie şi apoi, la momentul potrivit, o pritocim.

Da, măi, nu mă învăţa tu pe mine cum să fac lobby în show biz. Dar hai că mi s-a cam uscat gura de când vorbesc cu tine, aşa că aştept să văd ce-mi oferi, somelierule.
Nu ştiu, n-am nici o idee. E prea dimineaţă, avem şi noi un bioritm, nu putem gândi limpede decât după ce se ridică mira. Pe la prânz abia dacă ni se limpezesc gândurile, se mai aşează sulfiţii pe unde trebuie, mai stingem cu şpriţ câte un neuron înfierbântat, chestii din astea, profesionale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *