Cele mai grele articole pentru un ziarist nu sunt nici anchetele, nici reportajele. La anchete, ai un pont în jurul căruia să scormonești pentru a găsi adevărul. În cazul reportajelor, prinzi o poveste frumoasă și trebuie doar să găsești cuvintele potrivite ca ceea ce vezi să ajungă și la inimile cititorilor. Mai greu e când vrei să întocmești un top al evenimentelor sau al oamenilor. E greu să găsești un criteriu absolut obiectiv. Apoi, te poți trezi că ai prea multe evenimente dintre care să alegi. Sau dimpotrivă. Iar Iașul nostru este, în multe privințe, locul unde nu se întâmplă nimic, vorba lui Sadoveanu. Puține sunt lucrurile care răscolesc praful ulițelor cât să ne trezească atenția, iar cele mai multe zile trec fără să ne mai amintim de ele. Există totuși evenimente pe care să le putem include într-un Top 10? Asta vom încerca să vedem împreună.
Am scăpat de pestă
Ca să fim totuși optimiști, vom începe cu… ceva ce nu s-a întâmplat la Iași în acest an. Toată vara, pesta porcină s-a aflat pe prima pagină a ziarelor din România. De fapt, boala a fost semnalată în țara noastră încă din 31 iulie anul trecut, dar nimeni n-a băgat-o în seamă până ce la o fermă din Tulcea au trebuit sacrificați 48.000 de porci, într-o încercare disperată și zadarnică de a stăvili răspândirea bolii. De atunci și până acum, boala a fost semnalată în 18 județe, adică în aproape jumătate din țară. Au fost tăiați înainte de vreme 364.000 de porci. Ultimul focar a fost semnalat chiar pe 18 decembrie, într-un fond de vânătoare din județul Bihor, vecin cu terenurile lui Țiriac. Cu două săptămâni înainte, autoritățile locale anunțau victorioase că aproape au lichidat boala. În Moldova noastră, boala a apărut doar în Vrancea și Galați, fără a urca mai spre nord. Deocamdată am scăpat, dar specialiștii se așteaptă la probleme odată cu sărbătorile de iarnă. Virusul nu este afectat de frig, așa că niște cârnați sau caltaboși aduși de la neamurile dintr-o zonă afectată pot stârni haosul. Iar boala, în cazul porcilor, este mortală în proporție de 100%. Vestea bună e că am scăpat deocamdată. Vestea proastă e că „deocamdată”.
Trei echipe desființate
Anul 2018 a început la Iași cu vești proaste din sport. După ce în august anul trecut s-a desființat echipa de baschet feminin Poli Iași, din lipsă de bani, norii negri au început să se adune și deasupra celorlalte sporturi de echipă. Cu excepția fotbalului, firește. În ultimul trimestru al anului trecut, se jucase handbal, baschet și rugby doar pe promisiuni, așteptându-se ca după aprobarea bugetului local să fie alocați măcar bani de salarii. Pentru toate aceste sporturi de echipă, ar fi fost nevoie de 1,5 milioane de lei pentru partea a doua a sezonului competițional 2017 – 2018. Doar că de la Primărie, principalul finanțator, n-a venit niciun ban. De ce? Greu de spus. S-au invocat niște prevederi legislative care ar opri municipalitățile să investească în acest domeniu. Curios e că doar Primăria ieșeană s-a ciocnit de această lege. La Cluj, Primăria a dat pentru baschet și handbal 2 milioane de lei. La Craiova și Oradea, pentru aceleași sporturi s-au alocat 1,5 milioane de lei. La Iași, nimic. Iar dacă în alte vremuri Consiliul Județean aloca niște bani măcar pentru handbal, anul ăsta nu a venit vreun ban nici din direcția asta. Așa că, pe rând, s-au retras din campionat echipele masculine de handbal, rugby și baschet. Culmea e că la rugby jucam totuși în prima ligă și jucam destul de bine. Dintre sporturile de echipă, a rămas doar voleiul feminin, dar acela doar pentru că este finanțat de SC Antibiotice. În schimb, de la jumătatea lui februarie, Sala Polivalentă are parchet nou, făcut din lemn de arțar adus din America. A costat 300.000 de lei. Am vrea să știm cui îi va folosi.
Gest politic în premieră
Apropo de Primărie, anul 2018 a marcat la Iași o premieră. Pe 9 februarie, Biroul Permanent Județean al PSD l-a exclus din partid pe primarul Mihai Chirica, alături de un viceprimar și un fost deputat. Decizia a fost contestată, iar meciul încă se joacă prin instanțe. Nu s-a mai întâmplat niciodată la Iași ca primarul în funcție să fie dat afară din partidul din partea căruia a candidat. Evenimentul era așteptat, pentru că primarul nu mai avea nicio funcție în partid la nivel central încă de la începutul lui 2017 și era oricum la cuțite cu șefii partidului. Tehnic, evenimentul nu are nicio importanță pentru funcționarea orașului. Conform legii, primarul nu-și pierde funcția dacă este dat afară din propriul partid. A fost ales prin vot uninominal, direct, iar legea presupune că a fost ales ca om, nu ca membru de partid. Deci, viața merge ca mai înainte. Om vedea la viitoarele alegeri ce va fi.
Institutul Inimii – scrum
Ziua de 11 aprilie ar fi putut reprezenta marea ocazie ca autoritățile ieșene să uite de eternele certuri dintre ele. Un incendiu puternic a afectat ultimul etaj al Institutului de Boli Cardiovasculare din Copou. Apa folosită pentru stingerea incendiului a desăvârșit distrugerile, așa că institutul a fost scos din funcțiune. Unul dintre pacienții internați a murit. Nu în incendiu, ci după ce fusese transferat în altă parte, dar asta contează mai puțin. De a doua zi dimineața au început ședințele de urgență, întâlnirile fulger, constituirea de comisii și toate celelalte chestii care se fac de obicei în cazul unei catastrofe. Firește, singura concluzie a fost că e nevoie de bani pentru refacerea institutului. Vreo 10 milioane de euro, cu tot cu aparatura necesară. Au venit de la București 10 milioane de lei, pentru lucrările de refacere, iar toți politicienii noștri au început să se bată cu cărămida în piept că dacă nu erau ei, nu venea niciun ban. Dar pruncul cu mai multe moaște moare neînfășat, zice românul. Așa s-a întâmplat și cu Institutul. Medicii au reușit să-l repună parțial în funcțiune, dar nu se mai fac operații acolo nici în ziua de azi. Nimeni n-a mai prezentat vreun raport în legătură cu stadiul lucrărilor de refacere, nicio autoritate nu a anunțat când ar putea fi redeschis.
Marș pentru autostrăzi
Mai uniți s-au arătat ieșenii „de rând”. Prin primăvară a fost lansată o nouă inițiativă în sprijinul proiectului de construire a autostrăzii Iași – Târgu Mureș. Ați tot auzit, de-a lungul timpului, de campanii de strângere de semnături lansate de câte un politician în căutare de voturi, de întâlniri ale autorităților din diverse județe pe aceeași temă, de protocoale cu semnături înflorate sau de altele la fel. Toate au început cu surle și fanfare și au murit în anonimat. De data asta, a fost altfel. Nu facem reclamă nimănui, așa că nu vom vorbi despre organizații și organizatori. Trebuie însă spus că mobilizarea pe Facebook a funcționat, iar pe 19 mai, o lungă coloană de mașini și tiruri s-a îndreptat spre București pentru a atrage atenția asupra necesității autostrăzii. Că acolo nu s-a obținut nimic, iar poliția a dirijat în așa fel circulația, încât nicio mașină n-a mai ajuns în fața sediului Guvernului, e altă discuție. Aceiași oameni au reușit să impună votarea în Parlament a primei legi dedicate unei autostrăzi. Tot ei s-au întâlnit pe această temă și cu președintele Klaus Iohannis. Ce se va întâmpla până la urmă, vom vedea. Deocamdată, semnalăm și această premieră ieșeană.
Centenar ratat
Nu putem să trecem peste faptul că anul acesta s-au împlinit o sută de ani de la fondarea României Mari. În dulcele stil românesc, iar cel bahluian nu face nici el excepție, anul a trecut aproape nebăgat în seamă. Cu excepția declarațiilor sforăitoare, de un patriotism deșănțat, a dezvelirilor de plăci comemorative și a simpozioanelor pe teme istorice, n-am putea spune că s-a petrecut ceva demn de luat în seamă. Dimpotrivă. Anul trecut, primăria anunța că vrea să înființeze un Muzeu al Centenarului în fostul sediu al PNȚ-CD de pe Cuza Vodă, să restaureze Casa Berthelot din Copou, să instaleze o statuie a regelui Ferdinand și altele. La Consiliul Județean se vorbea de un monument al Unirii, instalat lângă Prefectură. Firește, nu s-a făcut nimic. Casa de pe Cuza Vodă e goală. Din cea din Copou n-au putut fi încă scoși chiriașii pe care chiar Primăria i-a adus acolo. Statuia lui Ferdinand a rămas provizoriu pe Ștefan cel Mare, pentru că soclul încă nu e gata. De monumentul CJ n-am mai auzit mare lucru. Singurul lucru care va rămâne după acest an centenar va fi steagul din Podu Roș, cu cel mai înalt catarg din țară. Trebuia inaugurat de Ziua Drapelului, pe 26 iunie, dar firește că s-a întârziat. Trebuia să coste 410.000 lei, a costat aproape dublu. Nu putem ști cât va și rezista. Am paria totuși cu strănepoții noștri că peste încă 100 de ani nu va mai fi nici urmă de steag în Podu Roș.
UM cu bani UE
Fondurile europene reprezintă un domeniu destul de plicticos. Investiții, studii de fezabilitate, de prefezabilitate, de oportunitate, Comisia Europeană, Programul Operațional Regional și altele sunt tot atâtea cuvinte rostogolite din plin în ultimii 11 ani, de când am aderat la Uniunea Europeană. Nu vom face un inventar al proiectelor demarate sau încheiate în 2018 la Iași. Vom menționa doar unul: proiectul de reabilitare termică a unei clădiri din centrul Iașului, contractul de finanțare în valoare de vreo 9 milioane de lei fiind semnat în septembrie. Ce are așa special? Păi, e o premieră. E primul proiect depus de o unitate militară din Iași: UM 0807. Adică SRI. Adică băieții blonzi cu ochi albaștri. Oare schimbă și microfoanele din pereți?
Liniște și consens
Un eveniment devenit de multă vreme tradiție este hramul Sfintei Parascheva. Face parte din viața Iașului, așa că nu putem să-l ocolim. Nu sunt multe de spus despre el, mai ales că fiecare caută altceva. Unii au ieșit în oraș pentru a asista la slujba de la Mitropolie. Alții, pentru a săruta moaștele cuvioasei. Alții, pentru a bea un vin fiert sau a-și cumpăra o căciulă la suprapreț. Iar alții au refuzat să iasă din casă, pentru a scăpa de atmosfera de bâlci. Totuși, e de spus că anul ăsta parcă a fost mai liniștit decât alți ani. Mai puțin bâlci, mai puține furturi din buzunare și nicio „posedată” care să facă scandal. Liniște și consens, cum spunea pe vremuri Ion Iliescu.
Pierdere uriașă
O veste proastă, chiar cumplit de proastă, a lovit Iașul pe 26 octombrie, când a murit „doctorul îngerilor”, Marin Burlea, unul dintre cei mai apreciați pediatri din țară. Foarte mulți ieșeni au ajuns cu „ăla micu’” la spital, iar mâinile de aur ale lui Burlea au vindecat mii de copii.Nu vom face aici un panegiric al medicului. Ne vom mulțumi să spunem că a fost unul dintre simbolurile vii ale Iașului și un medic foarte iubit. Miile de comentarii ale anunțului făcut de familie pe Facebook, sutele de ieșeni care l-au petrecut pe Burlea pe ultimul drum și chiar faptul că medicul a fost înmormântat cu onoruri militare sunt, credem, suficiente dovezi că Iașul încheie acest an cu o pierdere grea. Ca amănunt, Burlea nici măcar nu era ieșean. S-a născut într-o comună din județul Ilfov. De ce a ales Iașul și nu Bucureștiul pentru a face liceul și facultatea, nu știm exact. Știm doar că a făcut-o la îndemnul unchiului său. Nu știm nici cine este sau a fost acel unchi, dar nu putem decât să-i mulțumim pentru cadoul făcut Iașului.
Șase goluri în deplasare
Ca să încheiem totuși într-o notă optimistă, amintim de meciul din 14 decembrie dintre Concordia Chiajna și CSM-ul nostru. Sau Politehnica? Nu mai știm cum se cheamă echipa ieșeană de fotbal, dar nu contează. Ai noștri au bătut în deplasare cu un scor de tenis, 6-3, pe un teren care ar fi fost mai bun pentru hochei decât pentru fotbal. Ne-au dat și emoții ai noștri, pentru că de la 5-1 s-a ajuns rapid la 5-3, iar localnicii păreau hotărâți să egaleze. Până la urmă, s-a terminat cu bine și s-a marcat o nouă premieră: niciodată ieșenii n-au mai marcat în deplasare șase goluri. Suntem buni, ce mai!