Gurlui şi poluarea de Bahlui. Un activist cu nervii ecologici întinşi la maxim

Satiră cu ștaif

Silviu Gurlui, activist de bază al USR Iaşi, funcţionează în timpul liber ca o adevărată staţie mobilă de măsurare a poluării mediului înconjurător. Îl poţi întâlni peste tot, ba cu nasul în ţeava de eşapament a unui autobuz, ba aspirând cu nesaţ praful din zona marilor şantiere. Practic, nu iese fum fără Silviu Gurlui. De partea cealaltă, Cătălin Neculau, directorul adjunct al Salubrisului, stă cu ochii pe Gurlui, încercând să-i intuiască traiectoria de explorator al noxelor citadine. În cele din urmă, cei doi luptători pentru curăţenia urbană s-au întâlnit întâmplător, la un restaurant din Bucium, departe de poluarea dezlănţuită.

O clipă, simt o undă seismică! Ori e cutremur, ori a vibrat un fir de praf sub mopul femeii de serviciu

Silviu Gurlui: Trăiţi, dom’ director, luaţi loc! Am comandat o doză de PM 10 şi un sfert de PM 2,5, că altfel nu sunt om de dimineaţă. Cam tărişoare concentraţiile, dar deh, s-a obişnuit şi organismul. Luaţi şi dumneavoastră ceva?
Cătălin Neculau: Doar o apă plată, mulţumesc. Dom’le, m-ai înnebunit cu staţia aia a lui matale, pe care o tot foieşti prin oraş. Am văzut-o, e ca un alcooltest pe care-l folosesc băieţii de la Rutieră. Dar de unde ştiu eu, ca simplu cetăţean, că dumneata nu măsluieşti aparatul, că nu-i bagi nişte particule în plus?

Da’ ce credeţi, că scula asta e luată din talcioc? E aparatură de ultimă generaţie, mi-au trimis-o băieţii de la Greenpeace. Bine, mai dă rateuri uneori, mai ales de când am uitat-o într-un wc public din Piaţa Nicolina. S-a şocat săraca, bipăia ca nebuna după ce a stat zece ore sub un puternic asediu olfactiv.
Aha, deci nu eşti chiar atât de infailibil precum vrei să pari. Pe de altă parte, ştii ce nu-mi place la tine? Parcă eşti un Mălin Bot al ecologiştilor. Unde e oleacă de praf sau fum de la ţevile de eşapament, hop şi tu, cu staţia în mână începi să scociorăşti prin zonă. De ce nu-ţi montezi şi-un smartphone pe un stick, să transmiţi în direct norul de praf?

Să ştiţi că n-ar fi o idee rea. Mă gândeam să-mi iau o dronă, să filmez din perspectiva „ochi de pasăre” traseul gunoaielor prin oraş. Deja am conturată o hartă a dârelor de noroi pe care le lasă maşinile care intră în oraş. Zici că sunt desenele de la Nazca, atât de îmbârligate sunt, dar şi expresive în acelaşi timp.
Eu am impresia că începi să faci mişto, să-mi dai cu praf în ochi şi nu-mi place. Uite, probabil că ştii, dar deja am început curăţenia de primăvară. Hai să ne întâlnim peste o lună să vedem cum stăm cu măsurătorile poluării, pariu că se va limpezi aerul?

Ok, batem palma! Pff, ia uite ce praf a ieşit!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *